Pregătirea pentru Taina Spovedaniei

INTRODUCERE

Iubiți frați! Suntem în portul Postului Mare. Acum dedicăm timp special unei examinări speciale, atente și detaliate despre noi înșine: ușile pocăinței ne sunt deschise mai mult.

mare

Paradisul, cerul, fericirea veșnică ne sunt destinate, dacă trăim aici cu evlavie, împlinind jurămintele date de noi la botez, repetate la jurămintele monahale, completate de jurămintele de incontinență și virginitate. Dar nu acordăm atenție fericirii pregătite, deoarece cel care doarme este insensibil la plăcerile și plăcerile din această viață care îl înconjoară și așteaptă trezirea sa; nu ne gândim niciodată la bunurile viitoare nerostite: gândul nostru este întotdeauna pe pământ, complet scufundat în plăcerile și grijile pământești. Nu suntem noi la inimă, chiar dacă ne prefacem că suntem vii în fața noastră și în fața celor care au înțelepciunea trupească și nu văd decât cu ochii lor carnali [2] .

Iadul ne este destinat, focul etern, viermele nedormit, care ne chinuie și ne chinuie constant dacă ne petrecem viața pământească în păcate și plăceri păcătoase. Și aceste plăceri pe care le căutăm, căutăm, în ele se află dorințele și gândurile noastre. Trăim de parcă nu ar exista iad, de parcă am fi nemuritori și veșnici pe pământ, de parcă am fi ajuns la o fericire infinită. Degeaba cuvântul lui Dumnezeu tună cu amenințări, degeaba anunță chinurile cumplite, nesfârșite! Vedem moartea fraților noștri, participăm la înmormântarea lor și acest lucru nu ne face nicio impresie, ca și cum moartea ar fi partea celorlalți oameni, nu a noastră. Noi, ca morți, nu avem nici memorie, nici presimțire a morții, nu avem nici memorie, nici premoniție a viitorului. Suntem ca morții. Poartă numele că ești viu și că ești mort (Apoc. 3: 1), mărturisește Cuvântul fals al lui Dumnezeu pentru fiecare om trupesc.

Pentru noi, Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ, ne-a călcat în picioare moartea cu moartea Sa, a devenit pentru noi viață și, în același timp, o cale spre această viață. El ne cere să ne răstignim carnea cu patimi și pofte (Gal. 5:24), ne cere nu pentru că El Însuși are nevoie de ea, ci pentru că avem nevoie de ea: numai în trupul ucis pentru păcat poate fi manifestată viața harului [3]. Dar auzim doar sunetele cuvintelor, iar cuvintele în sine nu le înțelegem sau nu le acceptăm, ele ne sunt pronunțate ca într-o limbă străină, necunoscută. Și acest lucru nu este surprinzător: este o consecință directă a stării noastre de spirit. Corpul mort este incapabil de senzații corporale: fie că este glorificat, fie că i se conferă bogăție incomensurabilă, fie că este dezbrăcat, fie că este umplut cu umilință, este insensibil la toate. În același mod, morții la inimă nu pot înțelege cuvintele spirituale, nu pot simți bunurile spirituale, nu pot avea memoria necesară pentru moarte și chinuri veșnice, cunoașterea necesară a deșertăciunii acestei lumi și a veacului, cunoaștere atât de clară și evident: este otrăvit, ucis de păcat, este deja străin de Dumnezeu și de fericire, este de acum înainte victima iadului. Viața trupului este din prezența Duhului Sfânt în el.

PARTEA 1

Nu credeți că păcătoșii care au trăit în timpul șederii Mântuitorului pe pământ au fost deosebit de fericiți: fericiți au fost cei care au recurs la mărturisirea păcatelor și la pocăință; dimpotrivă, cei care au respins medicamentul atotputernic al pocăinței au rămas în păcatele lor și au pierit în nepocăința și amărăciunea lor. Nimic și nimeni nu ne împiedică să profităm de fericirea păcătoșilor pocăiți înaintea Domnului Isus Hristos Însuși. El a spus despre Sine celor care cred în El: Iată, eu sunt cu voi tot timpul, până la sfârșitul lumii (Mat. 28:20). Când veți sta în fața tatălui vostru spiritual, el vă va confirma adevărul proclamat de noi: „Iată, copil”, el va spune: „Hristos stă invizibil pentru a primi mărturisirea ta”. Stând înaintea lui Hristos Însuși, roagă-L și vei primi milă mare și bogată - iertarea păcatelor.

PARTEA 2

Luați o decizie fermă de a trăi o viață evlavioasă și pocăiți-vă imediat de aceste obstacole care vi se vor întâmpla, fie din cauza slăbiciunii, fie din răutatea inamicului, fie din cauza circumstanțelor. „Este specific îngerilor să nu cadă; natura umană este să cadă și să se înalțe, iar să cadă și să rămână în toamnă este deosebită doar pentru demoni ”[12]. Decideți să fiți un slujitor credincios al lui Hristos în toate zilele vieții voastre! Sclavul credincios îndeplinește exact voința stăpânului său și, atunci când face ceva greșit, se căiește imediat, plânge, imploră iertare, alină greșeala corectând. Dezgustat de faptele, viața și calitățile trădătorului! Nu începe o prietenie cu dușmanii Dumnezeului tău, ai Creatorului tău, ai Mântuitorului tău! Nu-i da pentru bani, nici pentru ambiție, nici pentru lacomie, nici pentru poftă.

Folosiți această săptămână pentru a vă revizui comportamentul anterior. Creați modalități de a vă ridica: gândiți-vă ce vicii ar trebui să lăsați și ce virtuți ar trebui să le insuflați sufletului și corpului. Faceți acest lucru de mai multe ori săptămâna aceasta, gândiți-vă la asta de mai multe ori pe zi; ceea ce ai uitat azi, îți vei aminti mâine. Cu cât te scufunzi mai mult în încercarea ta, cu atât mai mulțumitoare va fi mărturisirea și pocăința ta, cu atât mai tangibilă și mai abundentă va fi turnată în sufletul tău reînnoirea dată de mărturisirea păcatelor.

Dacă ne-am săturat săptămâna aceasta, dacă ne lăsăm lăsați de răsfățarea capriciilor corpului, ne putem aștepta să ne experimentăm după cum urmează, să oferim pocăință neipocrită? Putem crede că vom părăsi vicii și ne vom stabili în virtuți atunci când vom face lucrarea de a ne întoarce de la păcat la Dumnezeu cu ipocrizie, răceală și neglijență? Nu! răceala și nepăsarea sunt expunerea unei dispoziții ezitante, viclene. Să ne temem de cuvintele Domnului: Așadar, pentru că ești călduț și nici fierbinte, nici rece, te voi scuipa din gura mea (Apoc. 3:16). A fi zelos!

Vă pregătiți pentru un sacrament important - pentru unul dintre cele șapte sacramente ale bisericii - pentru Sfânta Spovedanie! Vrei să fii botezat cu un al doilea Botez conform învățăturii secrete creștine. Vii la sanatoriul spiritual - nu-l lăsa nevindecat. Vă confruntați cu o judecată minunată și extraordinară: vă va cântări și evalua păcatele și, în locul pedepselor pe care le meritați, vi se va oferi justificare, puritate, sfințenie. Vino - și vom judeca, spune Domnul, chemând la această curte. Păcatele tale să fie stacojii, albe ca zăpada; vor fi roșii și purpurii, albi ca lâna. ”- Is. 1:18. Dumnezeu întrupat și-a purtat pedepsele Tale pentru Sine și îți dăruiește prin bunătatea Lui nemăsurată, sfințenia Lui, cerându-ți numai realizarea păcatelor tale; este imposibil să ierți inconștientul care nu se declară vinovat, nu are nevoie de iertare și îl respinge.

Scufundați-vă în contemplarea evlavioasă și evlavioasă a sacramentului, a acestei mari și uimitoare sacramente! Scufundați-vă în contemplarea iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru rasa umană căzută! Dumnezeu ne dovedește dragostea pentru noi spunând că Hristos a murit pentru noi când am fost păcătoși. Prin urmare, mult mai mult acum că am fost îndreptățiți prin sângele Său, vom fi mântuiți prin mânia Lui (Rom. 5: 8, 9). Și suntem mântuiți de mânie prin pocăință, care ne corectează toate păcatele, ne susține pe tot parcursul rătăcirii noastre pământești, ne scoate din orice abis păcătos, oricât de adânc ar fi. Puterea și acțiunea pocăinței rămân inepuizabile pentru tot restul vieții noastre. Chiar dacă cineva cade în fiecare zi, chiar dacă a comis toate nedreptățile și nelegiuirile, pocăința îl ia în brațe pentru a-l purifica și vindeca, pentru a-l face drept și sfânt. Rămâne invalid atunci când ajutorul său atotputernic este respins cu încăpățânare nesăbuită și orbire disperată.

Lucrul uimitor la acest sacrament este că slujitorul său nu este un înger nevinovat, frică de propria sfințenie, ci un om ca noi, acoperit cu slăbiciunile comune ale familiei noastre, care are nevoie de pocăință nu mai puțin de tine, slujind pentru un vizibil instrument al harului în spălarea păcatelor voastre și în nevoie de slujirea altuia în spălarea propriilor sale păcate. În acest moment, în timp ce îngenunchezi în fața sfintei imagini a lui Hristos pentru a-ți mărturisi păcatele către duhovnic, el îți va spune cu smerenie, conform testamentului sfintei Biserici: „Eu sunt doar un martor, ca să pot depune mărturie Domnului tuturor că îmi spui „[17]. Bunătatea lui Dumnezeu te prinde peste tot pentru mântuire, te învăluie peste tot, te înconjoară cu mângâieri, astfel încât să poți păși și să te apropii de Dumnezeu.

CONCLUZIE

Nu fi de acord cu gândul celui rău, care îți va sugera: „Cum să-i spun părintelui spiritual un păcat atât de urât și josnic? Acum ascundeți-vă și la următoarea mărturisire o veți spune când va trece suficient timp și vă va fi mai puțin rușinat să vorbiți despre păcatul vostru, așa cum a fost săvârșit cu mult timp în urmă și aproape uitat. Cunoașteți vocea șarpelui străvechi, care vine ca un hoț, pentru a vă fura gândurile bune, pentru a vă ucide cu sfaturi rele și pentru a vă distruge luând mântuirea oferită de Domnul gratuit (Ioan 10:10) prin pocăință. Sunetul acestei voci este similar cu cel care a pătruns odată în cer și i-a adus pe strămoșii noștri de acolo. Fiul lui Adam! Acum caută să pătrundă în sufletul tău, astfel încât să nu te lase în paradis. Întoarce-te de la el, nu-l asculta, nu gusta gustul otravă care este mortală pentru sufletul tău.

Umplut de credință blândă, tăgăduire de sine masculină, umilă simplitate și sinceritate, el a trecut la sacramentul sacrament al Mărturisirii. Credeți că pentru Domnul atotputernic, Domnul, toate ulcerele, atât mici, cât și mari, sunt la fel de nesemnificative, la fel de ușor de vindecat. Cuvântul Atotputernic vindecă, reînvie, aduce în cer într-un singur cuvânt. Pentru Creator, munca este de prisos. El își exprimă voința - și fiecare creație, vizibilă și invizibilă, se grăbește să îndeplinească porunca Creatorului! Această voință este exprimată - și păcatele noastre sunt netezite, consemnate de noi și de dușmanii noștri în manuscrisele veșnice.

În credință, tăgăduirea de sine nu este dificilă! Respinge rușinea falsă și periculoasă, respinge acest păzitor al păcatelor, respinge mama sa - mândrie: acuză, condamnă-te! Pleacă-ți capul în opoziție cu duhul, în lacrimi și plâns, spune în detaliu păcatele tale lui Dumnezeu în fața tatălui tău duhovnicesc - și vei fi umbrit, prin slujitorii misterului lui Dumnezeu, prin harul Duhului Sfânt, aducând iertarea ei păcatele în casa sufletului tău. în schimb, neprihănirea de la Dumnezeu pentru mântuirea veșnică, pentru ca tu să fii binecuvântat și să slăvești pe Tatăl și pe Fiul și Duhul Sfânt, acum și mereu și în vecii vecilor. Amin.

[1] Venerabilul Sisoi cel Mare. Alfabetic Paterik și Cheti-Minei, 6 iulie.

[2] Scara. Cuvântul 18. Pentru amorțeala sau uciderea sufletului.