Problema agresiunii copiilor din romanul „Mamele” Teodorei Dimova ocupă un loc important, pe fondul relației traumatice care se desfășoară între mamă și copii. Subiectul agresiunii copiilor este marcat în romanul ei de debut „Emine”, iar nucleul său este răspândit în următorul roman al autorului, luând proporții apocaliptice.
Înainte de a continua să reflectăm asupra actului de agresiune a copilului în romanul care a dus la crimă, este necesar să propunem un cadru teoretic care să clarifice unele caracteristici ale comportamentului agresiv. Științele umaniste și nu numai, fac presupuneri mixte despre natura agresivității. Diferite școli de psihanaliză și psihologie, de exemplu, încearcă să definească manifestări agresive, dar evadarea de la terminologizarea acesteia se datorează imposibilității fixării sale în procesele psihologice ale personalității. Putem obține cea mai generală definiție a termenului „agresivitate”, referindu-ne la diferitele sale interpretări: agresivitatea este o varietate de acțiuni care încalcă integritatea fizică și mentală a altei persoane sau a unui grup de oameni și duc la distrugerea acestuia. Cu alte cuvinte, agresivitatea este definită ca o formă de comportament menită să rănească pe cineva fizic sau mental.

romanul

Sigmund Freud (unul dintre teoreticienii agresiunii) și-a schimbat atitudinea față de natura sa de mai multe ori. Inițial, el a considerat agresivitatea ca o funcție comportamentală a frustrării și a considerat-o a fi o reacție primordială primordială împotriva obstacolului de a căuta plăcere sau de a evita durerea. Ulterior a formulat problema limbajului instinctelor, pe care a fundamentat-o ​​în două varietăți principale: Eros, sau instinctele de viață, și Thanatos, instinctele pentru moarte. Agresiunea este o expresie a lui Thanatos sau a forțelor distructive. Cu cât instinctul de moarte este mai puternic, cu atât agresivitatea este mai directă.

Teoria mediului, reprezentată de Conrad Lorenz, Robert Ardry și Desmond Morris, susține teza lui Freud că agresiunea este instinctivă. Sunt convinși că sistemul nervos uman conține un proiect reprogramat biochimic care generează inevitabil agresivitate.
Analistul Karen Horney, fondatorul școlii cunoscute sub numele de psihologie holistică, se opune teoriei lui Freud conform căreia agresivitatea este o predispoziție înnăscută și își caută rădăcinile în educația timpurie. Opiniile sale țin cont mai mult de contextul cultural în care se dezvoltă indivizii. Pentru ea, originea agresiunii constă în respingerea copilului.