juvenilă

Artrita juvenilă (JA), cunoscută și sub numele de boala reumatică a copilăriei, nu este o boală specifică.

🔥 În acest articol veți afla despre cele mai frecvente tipuri de artrită infantilă și modalitățile de tratare a acesteia.

Acesta este un termen general care descrie boli inflamatorii și reumatice, care se dezvoltă la copii sub 16 ani.

Aceste condiții afectează aproape 9.000 de copii mici din Bulgaria.

Ce este artrita pediatrică?

Artrita la copii este numită artrita infantilă sau artrita juvenilă.

✅ Cel mai frecvent tip de artrită infantilă este artrita idiopatică juvenilă (AIJ), cunoscută și sub numele de artrită reumatoidă juvenilă.

Cele mai multe tipuri de artrită juvenilă (JA) sunt boli autoimune sau autoinflamatorii.

Aceasta înseamnă că sistemul imunitar, care trebuie să lupte împotriva invadatorilor străini, cum ar fi virușii și microbii, confundă și eliberează substanțe chimice inflamatorii care atacă celulele și țesuturile sănătoase.

În majoritatea cazurilor de JA acest lucru cauzează inflamația articulațiilor, umflarea, durerea și sensibilitatea, dar unele tipuri de JA au simptome articulare mici sau deloc sau afectează numai pielea și organele interne.

Artrita pediatrică poate provoca leziuni fizice permanente articulațiilor.

Această dizabilitate poate face dificilă pentru copil să facă lucruri de zi cu zi, cum ar fi mersul pe jos sau îmbrăcat și poate duce la handicap.

Care sunt semnele și simptomele artritei copilăriei?

Simptomele pot să apară și să dispară în timp.

Pot exista momente în care simptomele se înrăutățesc, cunoscute sub numele de exacerbări, și momente în care simptomele se îmbunătățesc, cunoscute sub numele de remisie.

Semnele și simptomele includ:

  • Dureri articulare
  • Umflătură
  • Febră
  • Rigiditate
  • Eczemă
  • Oboseală (oboseală)
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Inflamația ochiului
  • Dificultăți în activitățile zilnice, cum ar fi mersul pe jos, îmbrăcarea și jocul.

Tipuri de artrită juvenilă

Artrita idiopatică juvenilă este cea mai comună formă de artrită juvenilă și include șase tipuri: oligoartrită, poliartrită, sistemică, legată de entezită, artrită psoriazică juvenilă și nediferențiată .

Mioza juvenilă

O boală inflamatorie care provoacă slăbiciune musculară.

Există două tipuri: polimiozita juvenilă și dermatomiozita juvenilă, care provoacă, de asemenea, o erupție pe pleoape și glezne.

Lupus juvenil

O boală autoimună care poate afecta articulațiile, pielea, organele interne (adică inima, rinichii, plămânii) și alte zone ale corpului.

Cea mai comună formă este lupusul eritematos sistemic sau LES.

Sclerodermia juvenilă

Scleroderma, care literalmente înseamnă „piele tare”, descrie un grup de afecțiuni care determină strângerea și întărirea pielii.

întrebări frecvente

Iată răspunsurile la cele mai frecvente întrebări pe tema artritei pediatrice:

Ce cauzează artrita copilăriei?

Nu se cunoaște cauza exactă a artritei copilăriei.

🔥 În artrita pediatrică, este posibil ca sistemul imunitar să nu funcționeze corect, provocând inflamații la nivelul articulațiilor și alte probleme cu acestea.

Cum să diagnosticați artrita pediatrică?

Artrita pediatrică este diagnosticată prin examinarea fizică și examinarea simptomelor, raze X și teste de laborator.

Medicul ar trebui să pună acest diagnostic, în special un reumatolog, un specialist în artrită și alte afecțiuni conexe la copii. Acești medici sunt numiți reumatologi pediatrici.

💊Care este tratamentul artritei juvenile?

Nu există nici un remediu pentru JA, dar cu diagnostic precoce și tratament agresiv este posibilă remisia (activitate redusă sau deloc sau simptome ale bolii).

Obiectivele tratamentului JA sunt:
• încetinirea sau oprirea inflamației și prevenirea progresiei bolii.
• Ameliorează simptomele, controlează durerea și îmbunătățește calitatea vieții.
• Preveniți sau evitați deteriorarea articulațiilor și a organelor.
• Păstrarea funcției articulare și a mobilității la maturitate.
• Reduceți efectele pe termen lung asupra sănătății.

O rundă completă de tratament include medicamente, activitate fizică, terapii adjuvante (acupunctură, masaj, terapii mintale și corporale) și obiceiuri alimentare sănătoase.