Toxina botulinică (Botox)

Este o proteină care este produsă în mod natural de o bacterie numită Clostridium botulinum. De fapt, Clostridium botulinum produce șapte tipuri diferite de toxine, numite după alfabetul latin de la A la G. În practica medicală, se folosesc preparate care conțin în principal tip A și mai puțin frecvent tip B.

Mecanism de acțiune

Toxina botulinică (Botox) blochează transmiterea impulsurilor nervoase către anumite fibre musculare pentru o anumită perioadă de timp. Acest lucru previne complet și/sau parțial activitatea mușchiului respectiv. Slăbirea contracției musculare duce, de asemenea, la o mai mică încrețire a pielii de deasupra acesteia. Acțiunea toxinei botulinice (Botox) este complet reversibilă. După 3 până la 6 luni, blocul muscular dispare și mușchiul se recuperează complet.

Aplicații medicale ale toxinei botulinice (Botox)

În medicina estetică, toxina botulinică (Botox) este utilizată în principal în două moduri. Aplicația sa principală este asociată cu o slăbire a activității mușchilor faciali ai feței și gâtului. Toxina botulinică poate fi utilizată și pentru reducerea sau blocarea transpirației excesive la nivelul axilelor, palmelor și, mai rar, a picioarelor.

Efecte suplimentare și secundare ale toxinei botulinice (Botox)

Într-un număr foarte mic de cazuri, după aplicarea toxinei botulinice (Botox), se observă un efect extrem de slab sau absent. Singurele contraindicații oficiale (condiții în care toxina botulinică este strict interzisă) sunt miastenia gravis și la femeile însărcinate și care alăptează. Pacienții care suferă de boli nervoase în zona în care va fi administrată toxina botulinică necesită o atenție specială (Botox), precum și cei cu boli în care există o transmitere afectată a impulsurilor nervoase către fibrele musculare (sindromul Eaton-Lambert sau scleroza laterală amiotrofică) Toxina botulinică (Botox) nu este recomandată cu condiția ca pacientul să ia în prezent oricare dintre următoarele medicamente:

• Curare sau medicamente asemănătoare curării;

aestheticbalance

• Antibioticele aminoglicozidice (gentamicină, amikacină, kanamicină, streptomicină etc.) - pot crește efectul toxinei botulinice (Botox);

• Aminoquinoline (clorochină) - reduc efectul toxinei botulinice (Botox);

• Ciclosporină - poate crește efectul toxinei botulinice (Botox);

• Fumători cu cancer pulmonar.

Efectele secundare ale terapiei cu toxină botulinică (Botox) legate de tehnica de aplicare

• Cele mai frecvente vânătăi la locul injectării au un diametru de 1-2 mm și rareori mai mari. De obicei apar imediat după aplicare sau a doua zi și dispar după câteva zile, până la maximum două săptămâni după apariția lor. Utilizarea anesteziei locale înainte de proceduri reduce brusc disconfortul în timpul aplicării și posibilitatea de vânătăi. Dacă se depășește doza optimă și/sau locurile de aplicare selectate incorect, poate apărea implicarea temporară a mușchilor faciali adiacenți, care de obicei dispar după o perioadă de câteva săptămâni până la una sau două luni. În astfel de cazuri, poate apărea ptoză (relaxare) a pleoapei superioare și/sau a sprâncenelor, ectropion (relaxarea pleoapei inferioare), dificultăți în pronunțarea anumitor sunete și/sau lichide de băut (când se aplică toxină botulinică (Botox) în jurul buzelor), tulburări ale deglutiției (în caz de supradozaj cu toxină botulinică la nivelul gâtului).

Un fenomen comun este apariția asimetriei faciale după aplicarea incorectă a toxinei botulinice (Botox). De obicei, aceste fenomene sunt pur și simplu neplăcute, dar creează un anumit disconfort. De regulă, acestea sunt tranzitorii și nu necesită terapie specifică, dar consultarea medicului curant este obligatorie. Excepție fac cazurile de supradozaj de toxină botulinică (Botox) în timpul terapiei la nivelul gâtului. Consecințele sunt tulburările de înghițire, în care alimentele pot pătrunde pe căile respiratorii, ducând la dezvoltarea pneumoniei prin aspirație - o boală gravă care necesită un tratament adecvat.