Budo - calea războinicului, acoperă toate artele marțiale japoneze. O altă semnificație a hieroglifului „Boo” este de a opri lama. Acest lucru ar trebui înțeles ca non-opoziție și de aceea Gichin Funakoshi insistă să treacă de la Karate Jutsu la Karate Do, acționând natural fără a merge împotriva naturii, adaptându-se legilor sale și urmând evoluția umană. Tehnic în BUDO înlocuim atacul cu un neatac. În sport suntem învățați să câștigăm. În Budo trebuie să învățăm conceptul „Nicio perspectivă de succes”, să învățăm calea de a depăși victoria sau înfrângerea, mergând dincolo de egoism. Acesta este singurul mod de a deveni „unul” cu adversarul tău. Maestrul Shigeru Egami spune că mai întâi trebuie să înțelegeți vopseaua și abia atunci veți putea înțelege cum să o depășiți. Această cale este lungă și necesită multă răbdare și perseverență.

artele marțiale

Interviu cu cel mai faimos profesor Zen al timpului nostru - Thyssen Deshimaru.

Întrebare: Mulți oameni practică arte marțiale în Europa, Statele Unite, Japonia fără a practica de fapt calea Budo sau Zen. Impresia generală este că principiile și filozofia lui Zen nu au nimic de-a face cu practicarea artelor marțiale ca sport.

Întrebare: Dorința de a fi deasupra este o boală mintală (campionat)?

T.D. Desigur. Ce viziune asupra lumii limitată. Nu vreau să spun că nu trebuie să devii campion; De ce nu? Este o experiență ca oricare alta. Dar acest lucru nu ar trebui să devină o manie. În artele marțiale, trebuie să fii un Mushotuku - fără niciun scop sau dorință de a câștiga.

Întrebare: De unde vin artele marțiale?

Întrebare: Tai Chi-ul se practică încă în China în fiecare zi pe străzi și în fabrici. Am urmărit un film care arăta mulțimi de oameni care execută aceleași gesturi ca un balet fascinant cu mișcare lentă.

T.D. Tai Chi a fost destinat femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă și celor slabi. Aceasta este o practică foarte interesantă, deoarece învață tehnica de respirație adecvată (ca în zazen), combinată cu flexibilitatea corpului și concentrarea minții. A fost numit „Zen în picioare”, dar când totul este spus și făcut, rămâne doar un dans, un tip de gimnastică fără adevăratul spirit al Zen-ului.