biliari

Boala biliară sau colelitiaza este prezența pietrelor în vezica biliară sau în căile biliare datorită metabolismului afectat al colesterolului și al acizilor biliari.

Boala prezintă o incidență relativ mare la nivel mondial, cu o tendință de creștere treptată a celor afectați. Informații utile și detaliate despre boală pot fi găsite în secțiunea Boli: boala Gallstone (colelitiaza).

Unitatea bolii calculi biliari fără colecistită este un concept care include următoarele:

  • Colecistolitiaza nespecificată sau fără colecistită
  • Colelitiaza nespecificată sau fără colecistită
  • Colici (recurente) ale vezicii biliare nespecificate sau fără colecistită
  • Calculul biliar al canalului de drenaj al vezicii biliare nespecificat sau fără colecistită
  • Calculul biliar al vezicii biliare nespecificat sau fără colecistită

Cauzele bolii

Motivele formării calculilor biliari fără colecistită sunt numeroase. În primul rând, teoria schimbului alimentar este confirmată. În sprijinul acestuia este faptul că calculii biliari sunt mai frecvenți la persoanele predispuse la supraalimentare și care duc un stil de viață sedentar (activitate fizică minimă sau deloc).

Hipercolesterolemia (creșterea colesterolului din sânge) este legată de calculoza biliară și este un însoțitor comun al bolii de calculi biliari, deci poate fi utilizată pentru a diferenția colicele biliare de alte boli identice ale sistemului digestiv.

Un detaliu important este că nu fiecare pacient cu niveluri ridicate de colesterol are colelitiază și nu fiecare pacient cu boală de calcul biliar are modificări ale profilului lipidic.

Colelitiaza prezintă o incidență mai mare la femei, întrucât un mediu favorabil creează unele caracteristici hormonale și o tendință crescută la hipercolesterolemie, în special odată cu vârsta. Sarcina favorizează formarea calculilor biliari datorită stagnării create a bilei în vezica biliară, riscul este nașterea în sine și modificările hormonale din corpul femeii după aceea. Studiile din domeniu arată un risc crescut la femeile aflate la menopauză, precum și la efectuarea terapiei de substituție hormonală cu estrogen.

O serie de factori mecanici și funcționali care conduc la stagnarea bilei în tractul biliar creează condiții prealabile pentru concentrarea anormală și cristalizarea componentelor sale. Forma spirală a canalului cistic, aderențele și pliurile căilor biliare datorate ulcerelor, duodenitei și altora aparțin celor mecanice. Spasmul persistent al sfincterelor, duodenostaza și afectarea motilității vezicii biliare sunt factori funcționali importanți care determină stagnarea tractului biliar.

Teoria inflamatorie are poziții demne pentru stabilirea formării calculilor biliari fără colecistită. În mod normal, există microorganisme numai în partea terminală a coledocului, care cade acolo din duoden. Cu un flux biliar normal, microorganismele rămân la acest nivel. Numai în colestază trec în ductus hepaticus, ductus cysticus și vezică biliară și provoacă dezvoltarea unui proces inflamator în ele. Infecția poate intra în sistemul biliar în afecțiunile ficatului cu așa-numita bacteriocolie (prezența bacteriilor în vezica biliară), în afecțiunile intestinului prin vena portă sau tractul limfatic al duodenului, pancreasului și apendicelui. Procesul inflamator din sistemul biliar prin descuamare (descuamare) a epiteliului creează un nucleu pentru gruparea inițială a sărurilor.

Interacțiunea factorilor care stau la baza diferitelor explicații sunt capabile să facă lumină asupra aspectelor individuale ale formării concrețiunilor, iar acest proces patologic ar trebui considerat ca fiind polietiologic (multifactorial) cu predominanța unui moment sau altului în fiecare individ.

Simptome tipice ale bolii

Tabloul clinic al acestei forme de boală biliară prezintă variații la pacienții individuali, deoarece severitatea simptomelor este influențată de o serie de factori (durata bolii, dimensiunea, numărul și localizarea calculilor, vârsta și starea de sănătate a pacientului, greața însoțitoare, etc.).

În funcție de amploarea simptomelor clinice, colelitiaza poate lua patru forme:

Diagnosticul bolii

Diagnosticul bolii biliare fără colecistită necesită o abordare cuprinzătoare și procesarea informațiilor obținute dintr-o serie de metode și abordări de diagnostic:

  • anamneză (interogarea pacientului): interogarea detaliată a pacientului cu privire la obiceiurile alimentare, bolile care stau la baza, medicamentele luate, reclamațiile dinaintea sarcinii, dezechilibrele hormonale etc.
  • examinarea pacientului: din cauza lipsei de complicații în colelitiază fără colecistită, anomaliile la examenul fizic sunt rare.
  • date de laborator: sunt posibile modificări ale numărului de celule albe din sânge, niveluri ridicate de enzime hepatice și bilirubină, anomalii ale profilului lipidic, dar unii pacienți nu prezintă nicio anomalie în analizele de sânge.
  • metode de cercetare instrumentală și figurativă: cu cea mai mare valoare informativă sunt datele de la examinarea ecografică de rutină (ultrasunete) a organelor abdominale, care detectează calculii biliari în vezica biliară. La mulți pacienți, afecțiunea este descoperită accidental prin ultrasunete, scaner sau alte tehnici imagistice cu altă ocazie. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă are o valoare diagnostică ridicată și, la unii pacienți, terapeutică.

Tratamentul bolii

Tratamentul depinde de tipul calculilor biliari, de imaginea clinică pronunțată, de complicații, de starea generală și de vârsta pacientului:

Prognoza la calculi biliari fără colecistită este în general bun, deoarece nu există complicații atunci când boala este detectată. Măsuri precoce și adecvate reduc riscul progresiei bolii.