Nu există o teorie universală care să explice ce se întâmplă în lumea financiară, deoarece schimbarea în ea este singurul lucru sigur.

șapte

Teoria Prostului Mare

Se presupune că puteți obține profit până când există încă un prost mai mare decât dvs. pentru a cumpăra investiția la un preț mai mare. Cu alte cuvinte, veți putea câștiga dintr-o acțiune supraevaluată până când se va găsi altcineva să o cumpere la un preț mai mare decât cel la care ați cumpărat-o.

Mai devreme sau mai târziu, odată ce piața activului se supraîncălzește, proștii vor dispărea. Dacă faceți investiția pe baza acestei teorii, înseamnă să nu citiți situațiile financiare și contabile ale companiei, să nu luați în considerare valoarea acesteia și să nu acordați atenție niciunei alte informații. Ignorarea datelor este la fel de riscantă ca ignorarea prea multă a acestora. Persoanele care respectă această teorie se pot găsi miop dacă piața își schimbă poziția.

Teoria conform căreia micii investitori greșesc întotdeauna (Teoria lotului impar)

Teoria se bazează pe momentul în care investitorii individuali cu mize mici încep să-i vândă. Această acțiune vă spune care este momentul potrivit pentru a intra pe piață. Susținătorii teoriei intră pe piață la ieșirea micilor investitori. Presupunerea este că foarte des investitorii mici fac greșeli. Nu dețin valori mobiliare pentru o lungă perioadă de timp pentru profit.

Teoria conform căreia micii investitori greșesc întotdeauna este contradictorie. Se bazează pe o formă foarte simplă de analiză tehnică - urmărind momentul în care micii investitori încep să vândă. Cât de mult va câștiga un investitor sau un comerciant care urmează teoria depinde dacă monitorizează datele companiei pe care teoria le promovează sau pur și simplu le cumpără orbește.

Micii investitori pot avea dreptate sau greșesc tot timpul. Din acest motiv, este important să se facă distincția între vânzările cu risc scăzut și vânzările de panică. Investitorii individuali sunt mai adaptabili decât fondurile mari de investiții și, prin urmare, pot răspunde mai rapid la noi informații. Prin urmare, vânzările către investitorii cu amănuntul pot preceda vânzările mai mari în viitor. Acest lucru va fi valabil dacă prețurile acțiunilor scad în loc să fie interpretate ca o greșeală făcută de micul investitor.

Teoria Prospectului (Teoria Loss-Aversion)

Se afirmă că oamenii percep câștigurile și pierderile în mod diferit. Oamenii se tem să piardă mai mult decât ar încuraja marele câștig. Dacă trebuie să alegem între două alternative, vom alege una care este mai puțin probabil să ne aducă o pierdere, în loc de cealaltă care ne oferă un profit mare.

De exemplu, dacă trebuie să alegem între două investiții - una care ne aduce un randament de 5% în fiecare an, iar cealaltă generează un randament de 12%, atunci o pierdere de 2,5% și, în cele din urmă, ne aduce un randament de 6% pentru același lucru perioadă, atunci vom alege investiția numărul unu. Motivul este că acordăm o importanță deosebită pierderii, dar ignorăm profitul, care este de fapt mai mare în acest caz.

Teoria este importantă pentru finanțatorii și investitorii profesioniști. Deși raportul risc-rentabilitate al unei tranzacții ne oferă o idee clară asupra nivelului de risc pe care un investitor trebuie să îl asume pentru a obține rezultatele dorite, teoria noastră arată că puțini oameni înțeleg emoțional ceea ce conștientizează intelectual.

O adevărată provocare pentru finanțatori este de a construi portofoliul de investiții potrivit pentru a se potrivi cu profilul de risc al clientului, nu de a urmări profitul dorit. Provocarea investitorilor este de a depăși previziunile dezamăgitoare pe care le permite teama de a pierde și de a fi mai hotărâți să obțină randamentul dorit.