psihologiei

Unul dintre cele mai semnificative semne ale geniului de Sigmund Freud este capacitatea sa de a observa lucruri în viața de zi cu zi pe care majoritatea oamenilor de știință mintale nu le observă sau le consideră nesemnificative. Una dintre acele zone care îi atrage atenția sunt glumele. Potrivit lui Freud, acestea sunt mult mai mult decât un mod genial sau distractiv de a vedea realitatea.

Capodopera sa pe această temă este lucrarea Glume și atitudinea lor față de inconștient. Opera sa a fost publicată în 1905 și în ea Freud a analizat caracteristicile, elementele și motivațiile din spatele glumelor cotidiene de care râd majoritatea dintre noi. El crede că poate dezvăluie mai mult decât evidentul.

Este un fapt curios că Freud a scris această lucrare în același timp cu o altă dintre marile sale scrieri: Three Essays on the Theory of Sexuality. Cele două manuscrise stau pe biroul lui în același timp și el continuă să sară de la unul la altul. Cu toate acestea, acest lucru nu afectează calitatea celor două lucrări, cel puțin în ceea ce privește stilul și profunzimea raționamentului.

Care sunt glumele după Freud?

Potrivit lui Freud, glumele se bazează pe una (sau mai multe) dintre aceste șase tehnici de bază: condensare, deplasare, dublă semnificație, utilizarea aceluiași material, joc de cuvinte și contradicție paradoxală. Să analizăm fiecare dintre aceste tehnici:

Condensare

Fuzionarea a două cuvinte sau concepte într-unul creează o neînțelegere potențial ridicolă. Ca atunci când cineva spune:

Iar celălalt a răspuns:

- Sunt un expert în acest sens. Am făcut-o deja de opt ori.

Deplasare

Când transferăm sentimentul a ceva la altceva. Iată un exemplu:

- Știați că „Levski” vrea ca portarul lor să se căsătorească?

- Pentru că aceasta este singura șansă de a sărbători ceva.

Inteles dublu

Acesta este momentul în care folosim același cuvânt cu un sens diferit. Ca și în cazul:

„Este mai bine să dai decât să primești”. Cu stimă, boxerul.

Folosind același material. Aceasta este utilizarea acelorași cuvinte sau expresii pentru a genera un sens nou. De exemplu:

Orbul l-a întrebat pe paralitic.

- Nu vezi? Răspunse paraliticul.

Joc de cuvinte

Aici un cuvânt face aluzie la altul. Exemplu:

- Mi-e încă dor de fosta mea soție. Dar obiectivul ei se îmbunătățește constant.

O contradicție paradoxală

A fost făcută o declarație, care ulterior a fost respinsă. Ca și în cazul:

Nu numai că nu credea în fantome, dar nici măcar nu se temea de ele.

Creșterea și dezvoltarea glumelor

Freud a observat că există două tipuri de motivație în glume:

  • O glumă nevinovată, în care singura intenție este de a injecta puțin umor
  • Gluma tendențioasă, unde în spatele glumei există o intenție mai sinistră, care are adesea un conținut obscen.

Cu glume inocente, plăcerea și râsul provin exclusiv din divertismentul implicit care este prezent în ele. Pe de altă parte, în glumele părtinitoare, plăcerea vine din încălcarea unei reguli.

Printre glumele tendențioase putem găsi afirmații satirice, ironice și ridicole. Conținutul ostil sau obscen nu este întotdeauna neplăcut, dar este evident. Aceste glume îi fac plăcere celui care le creează sau le ascultă, deoarece există o anumită încălcare a unei reguli sau a unui mod de gândire acceptat cu privire la anumite subiecte sau figuri proeminente.

Se întâmplă adesea ca glumele tendențioase să fie îndreptate către o figură de putere, ideologie, credință, rasă etc. Ele sunt adesea un mod „politic corect” de a expune un adevăr care altfel nu ar fi acceptat.

Glume și represiuni

Potrivit lui Freud, glumele sunt un mecanism de contracarare a represiunii sociale, culturale sau individuale, care provoacă nemulțumire sau nevroză. Datorită glumei, o parte din tensiunea din represiune este eliberată. În adânc, ideea este că, dacă este amuzant pentru alții, este pentru că îi eliberează de un fel de constrângere sau detenție.

Râsul este un mijloc de a elibera tensiunea emoțională. Este, de asemenea, o provocare pentru cei care îi oprim pe ceilalți. În acest sens, glumele tendențioase și râsele joacă un rol civic. În loc să atace direct cealaltă persoană sau idee, limbajul este folosit ingenios pentru a exprima acea nemulțumire. În loc să rupă tabuurile sexului prin acțiuni pervertite, oamenii o fac prin glume „întunecate” sau obscene.

Având în vedere toate cele de mai sus, glumele, potrivit lui Freud, sunt un mijloc de a cunoaște represiunea prezentă în societate și dorințele reprimate ale indivizilor. Aceasta este o oportunitate de a vorbi despre tabuuri și alte probleme despre care nu se vorbește în mod deschis și despre care adesea nu avem voie să vorbim. De aceea, glumele au mult de-a face cu inconștientul și pot deschide ușa către o înțelegere mai profundă a realității subiective a omului sau a culturii.