Dr. Plamena Kabakchieva | 22 noiembrie 2018 | 0

care sunt

Hipoglicemia este o afecțiune în care nivelul zahărului din sânge este măsurat suficient de scăzut pentru a provoca semne și/sau simptome, inclusiv afectarea funcției creierului. O limită exactă a nivelului de glucoză plasmatică nu poate fi indicată deoarece simptomele sunt nespecifice, pargo-ul este individual și nivelul de exprimare este dinamic.

Persoanele cu diabet sunt, de obicei, mai expuse riscului pentru această afecțiune, iar motivele pentru aceasta pot fi legate de o nepotrivire între administrarea de insulină, aportul de alimente și activitatea fizică. Hipoglicemia este mai frecventă la diabeticii care primesc terapie cu insulină sau care iau sulfoniluree. Hipoglicemie non-diabetică este o afecțiune rară în care nivelul glicemiei scade la persoanele fără diabet.

Există două tipuri de hipoglicemie non-diabetică:

  1. Hipoglicemie reactivă (postprandială), care apare la câteva ore după masă și
  2. Hipoglicemie de post asociată cu boala.

Glucoza este principala sursă de energie pentru corp și creier. O obținem în principal prin alimente și băuturi, dar există procese în organism care sunt implicate în furnizarea de glucoză suficientă, cum ar fi gluconeogeneza și glicogenoliza.

Insulina este singurul hormon care acționează pentru normalizarea zahărului din sânge prin injectarea glucozei în celule. Efectele opuse ale insulinei sunt realizate de mai mulți hormoni numiți contrainsulari, cum ar fi glucagonul, cortizolul, adrenalina, norepinefrina și hormonul de creștere.

Care sunt cauzele hipoglicemiei non-diabetice?

Hipoglicemie reactivă este rezultatul de a avea prea multă insulină. Cauzele posibile ale hiperinsulinemiei sunt prezența rezistenței la insulină și/sau prediabet; tulburări în golirea stomacului, ducând la golirea rapidă și la intrarea alimentelor în intestinul subțire; o deficiență enzimatică rară care perturbă defalcarea nutrienților.

Motivele pentru hipoglicemie de post pot fi multe:

  • Induse de medicamente: salicilați, chinină, insulină/secretagogi de insulină etc.;
  • Alcoolul, în special aportul în cantități mari pentru o perioadă scurtă de timp;
  • Boală severă: insuficiență hepatică, cardiacă sau renală, sepsis, malnutriție;
  • Deficitul hormonal de cortizol, hormon de creștere, glucagon sau adrenalină;
  • Tumori ale pancreasului care produc cantități excesive de insulină (insulinoame).

Într-un procent semnificativ de cazuri, hipoglicemia poate fi cauzată în mod intenționat chiar de victimă sau de o rudă sau poate fi accidentală (din greșeală). Acest tip de motiv trebuie întotdeauna luat în considerare, iar datele ar trebui căutate în interogatoriul victimei și al rudelor sale.

Care sunt simptomele hipoglicemiei?

Indiferent de cauzele care o provoacă, hipoglicemia apare cu următoarele simptome:

  • Adrenergic: foame, anxietate, tremor, transpirație și iritabilitate;
  • Neuroglucopenic: amețeli, confuzie, somnolență. Unii pot avea probleme de vorbire și un sentiment de slăbiciune.

Cum punem diagnosticul?

Măsurarea nivelului de zahăr din sânge în cazul oricărui simptom este extrem de importantă. Rețineți că măsurarea acestuia cu un glucometru nu este suficient de precisă pentru a pune un diagnostic, dar trebuie totuși să consultați un endocrinolog dacă ați avut măsurători scăzute ale glicemiei de mai multe ori. Când se demonstrează hipoglicemia, trebuie identificate cauzele.

Ce tratament trebuie luat în caz de hipoglicemie?

Instinctiv, toată lumea aflată într-o astfel de situație își amintește că trebuie să ia zahăr. Trebuie să luați 15 grame de zahăr sub formă de bomboane, bulgări, vrac sau băutură.

Mai mult, este necesar un tratament specific după specificarea motivelor apariției sale. În hipoglicemia reactivă, totuși, respectarea unei anumite diete ar ajuta:

  • Mănâncă porții mici la fiecare trei ore;
  • Aportul unei varietăți de alimente, inclusiv proteine, grăsimi vegetale, fibre, carbohidrați din cereale integrale, fructe și legume;
  • Limitați aportul de alimente foarte dulci.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.