de SAMARA · 24 octombrie 2019

Viziunea tibetană asupra morții este mult mai detaliată decât a noastră.

învățăturilor
Ce se întâmplă cu moartea conform învățăturilor tibetane

Acesta este modul în care acest proces este descris în textele antice. Când „mori”, vei simți mai întâi o slăbiciune generală și o contracție și apoi vei simți senzația că corpul tău este aplatizat și încrețit. Imaginile din jur se estompează și vă estompează vederea - de parcă ați privi sub apă. Totul se contopește într-o masă fără formă.
În etapa următoare, corpul tău începe să se usuce, dar aceasta ar trebui să-ți fie cea mai mică grijă, deoarece în curând vei înceta să simți ceva. Imaginile și sunetele se estompează și dispar, ochii și urechile nu mai funcționează. Și acesta este doar începutul. În curând veți fi învăluit într-un fum amețitor care se învârte în „ceață groasă”. Atunci va fi un frig dracos.

Ce se întâmplă cu moartea conform învățăturilor tibetane

În acest moment simțiți primele schimbări în procesele dvs. mentale. Deodată descoperi că gândurile tale au fost distrase fără urmă. Nu vă mai interesează nimic, nici măcar ceea ce vi se întâmplă. Respirația slăbește, iar simțul mirosului nu mai poate detecta nici măcar acea ceață amară. În jurul tău se trag doar scântei.
Aici respirația se oprește complet. Limba ta este amorțită și nu ai senzații de gust. Chiar și pielea ta este acum complet amorțită. Ești ca o flacără de lumânare care clipește pentru ultima oară înainte de a se stinge pentru totdeauna.
Medicina occidentală ar descrie starea dumneavoastră ca „moarte clinică”. Inima și creierul au încetat să mai funcționeze, iar circulația sângelui s-a oprit. Dar conștiința ta continuă să funcționeze (deși nu percepe lumea din jur). Există încă unele activități pe care știința occidentală nici măcar nu le suspectează - în canalele psihoenergetice subtile. Se remarcă cel mai mult în chakra centrală sau în boom și în chakra inimii asociate.

Ce se întâmplă cu moartea conform învățăturilor tibetane

Retragerea din „lumina clară”, fie din ignoranță, fie din teamă, implică și o pierdere temporară a cunoștinței. Te regăsești din nou în întuneric și mintea ta „se înnorează” fără să bănuiești măcar de ce te privești. Ființa voastră cea mai interioară, acea scânteie divină a conștiinței fără trup, începe să reconstruiască structurile de care aveți nevoie pentru a vă lua locul din nou în lumea fenomenală.
Dar există încă posibilitatea de a ajunge la nirvana. De îndată ce ajungi la „suprafață” după scufundarea ta trecătoare în „lumina limpede”, începi din nou să realizezi ce se întâmplă în jurul tău. Sinele tău interior ți-a construit un corp nou, dar este încă destul de eteric și fantomatic, din aceeași materie din care sunt construite visele noastre. Ca să spun așa, îți revii în fire și chiar vezi și auzi pe cei care s-au adunat în jurul patului tău de moarte, dar nu poți comunica cu ei. Ați uitat deja sentimentul dezintegrării complete. Parcă ai fi fost inconștient pentru o vreme și acum ieși din propriul corp sub forma unei fantome.

Dar este de asemenea adevărat că cu fiecare etapă a eliberării bardo devine mai dificilă, mai ales în cele deja menționate cinci zile ale finalei, pentru că atunci viziunile noastre sunt dominate de emoții negative și tipare acumulate nu numai în ultima viață pământească, ci tot de-a lungul lanțului de existențe care l-a precedat. Și dacă nu-ți dai seama că aceste imagini reflectă pur și simplu tiparele tale de viață vicioase (ceea ce nu este întotdeauna suficient), există șansa ca tu să „scapi îngrozit de ele”, la fel cum mulți dintre noi evităm să ne recunoaștem propriile neajunsuri viața ... Această „evadare din realitatea dură” este cea mai propice renașterii.
Pentru tibetani, ca și pentru majoritatea budiștilor, circumstanțele în care veți fi născuți din nou sunt determinate de un proces numit karma, un concept care a cauzat probabil cea mai mare neînțelegere de la începutul timpului.

Ce se întâmplă cu moartea conform învățăturilor tibetane

Ce se întâmplă cu moartea conform învățăturilor tibetane

extras din cartea „Tibetul ocult” de Herbie Brennan