contribuția

De la 12.7.-460 până la 13.7.-377.

Hipocrate a fost primul medic din Grecia antică care a crezut și a îndrăznit să spună că bolile sunt cauzate de procesele care au loc în corpul uman și nu au legătură cu voința zeilor sau cu superstiția. S-a născut în 460 î.Hr. și a murit în 377 î.Hr. El a reușit să separe știința medicinei de religie, crezând că boala nu este o pedeapsă divină.

Este autorul a aproximativ 70 de lucrări medicale/așa-numitele Corpul Hipocratic /, scris în perioada V-IV î.Hr. Sunt rezultatul unor evenimente de mediu, dietă sau obiceiuri umane. Hipocrate a crezut cu tărie în teoria sa și a efectuat diverse studii, care au pus ulterior bazele anatomiei și fiziologiei.

În Grecia antică, existau opinii diferite despre tratamentul bolilor. Hipocrate a trăit într-o perioadă în care aproape nu existau cunoștințe și informații despre anatomia și fiziologia umană, deoarece în Grecia antică disecția oamenilor era interzisă.

Atenția medicilor s-a concentrat asupra îngrijirii pacientului și asupra prognosticului pentru dezvoltarea bolii și nu asupra diagnosticului. Prin urmare, ideologia medicinei hipocratice și filosofia acesteia sunt destul de departe de medicina modernă, pentru care cel mai important lucru este de a pune un diagnostic specific.

Datorită pasivității practicilor de vindecare ale lui Hipocrate, acestea au fost aspru criticate în ultimele două milenii. Medicina hipocratică este o metodologie bazată pe „puterea vindecătoare a naturii”. Potrivit ei, corpul are propria sa putere de a-și construi propriul echilibru și de a se vindeca. Potrivit lui Hipocrate, acest proces poate fi atenuat, iar odihna este de o importanță capitală în recuperarea pacientului. Este important să fie curat, de preferință steril.

Hipocrate este reticent în a utiliza droguri în tratamentul său specializat. Această metodă pasivă este foarte potrivită pentru anumite afecțiuni, cum ar fi oasele rupte, unde odihna este crucială pentru vindecarea zonei afectate. În acea perioadă, terapia medicamentoasă era încă imatură.

Medicina hipocratică

Implică o disciplină strictă și respectarea unei anumite etichete. Munca medicilor trebuie să fie asociată invariabil cu onestitatea, respectul, încrederea și înțelegerea pacientului. Medicul trebuie să respecte cu atenție toate aspectele practicii sale: examinarea detaliată a iluminatului, curățenia instrumentelor, poziția pacientului, precum și o tehnică stabilită de îmbrăcăminte și atele.

Pentru prima dată în școala lui Hipocrate, o importanță atât de mare a fost acordată observațiilor clinice și documentației lor. Medicii înregistrează constatările și metodele de tratament într-un mod clar și obiectiv, astfel încât înregistrările să poată fi transmise și utilizate de alți medici.

Hipocrate compară cu atenție și în mod regulat multe simptome, inclusiv tonusul pielii, pulsul, febra, durerea, mișcarea. Observațiile clinice prelungite, de la istoricul familial și mediul înconjurător până la măsurarea ritmului cardiac al pacientului, sunt luate în considerare în observațiile clinice făcute de Hipocrate.

Hipocrate și adepții săi au fost primii care au descris multe boli și afecțiuni medicale. Pentru prima dată, medicii se concentrează asupra degetelor, care sunt un semn diagnostic important pentru unele boli pulmonare cronice (de exemplu, cancerul pulmonar și cianoza).

Pentru prima dată, Hipocrate a clasificat bolile după forma și timpul lor. Le împarte în acute, cronice, endemice și epidemiologice. Introduce termeni noi, cum ar fi: exacerbare, recidivă, criză, sechestru, perioadă de recuperare.

Un alt important Contribuția lui Hipocrate la medicină sunt descrieri ale simptomelor, constatări fizice, tratament chirurgical și prognosticul acestuia pentru pacienți.

Învățăturile sale sunt, de asemenea, văzute cu interes de studenții de la medicina de astăzi, cu un interes crescut pentru pneumologie și chirurgie. Hipocrate a fost primul chirurg toracic din Grecia. Unele dintre tehnicile sale chirurgicale, cum ar fi utilizarea tuburilor de plumb pentru a scurge lichidul din piept într-un abces, sunt încă valabile.