Acasă »Subiecte actuale» Cum să diagnosticați pielonefrita acută?

diagnosticați

Pielonefrita acută este o infecție renală bruscă și severă care afectează parenchimul renal și pelvisul. Cele mai frecvente cauze sunt bacteriile: E. coli, Proteus, Klebsiella și altele. Infecția începe de obicei în tractul urinar inferior. Bacteriile intră în organism prin uretra și încep să se înmulțească și să se răspândească în vezică. De acolo, bacteriile se deplasează prin uretere până la rinichi.

Deși calea ascendentă a infecției este mai frecventă, există o răspândire hematogenă - infecția provenind dintr-un focar în afara sistemului urinar.

Orice problemă care întrerupe fluxul normal de urină determină un risc mai mare de pielonefrită acută. Cei mai comuni factori care duc la aceasta sunt: ​​nefrolitiaza, anomalii congenitale ale ureterelor și vezicii urinare, adenom de prostată.

Alți factori predispozanți sunt: ​​persoanele cu un sistem imunitar suprimat, cum ar fi persoanele cu diabet, HIV/SIDA sau cancer; persoanele cu reflux vezicoureteral (o afecțiune în care cantități mici de urină sunt returnate din vezică la uretere și rinichi); cateterizare frecventă.

Femeile sunt mai susceptibile la infecții renale. Acest lucru se datorează uretrei scurte și drepte, care favorizează pătrunderea bacteriilor.

Următoarele metode sunt utilizate pentru diagnosticarea pielonefritei acute:

  • Istoricul medical

Simptomele raportate de pacienți includ dureri de spate, febră cu frisoane, urinare dureroasă sau arsură. Pacienții pot observa, de asemenea, o modificare a tipului de urină: urină tulbure, puroi sau sânge.

  • Examinare fizică

Obiectiv, se stabilește o stare generală deteriorată - sindromul de intoxicație septică, acoperit cu o limbă albă. Succusio renalis este pozitiv (pe una sau ambele părți). Poate fi adesea durere la apăsarea unghiului vertebral.

  • Cercetări de laborator

Din tabloul de sânge se constată o constelație inflamatorie: leucocitoză cu ungere și VSH accelerată.

Modificările urinare includ: diureză crescută (poliurie), greutate relativă cu tendință de hipostenurie, proteine ​​urinare până la 1,0 g/24h.
Leucocituria și bacteriuria se găsesc în sediment, care trebuie confirmate de urocultură. Ureea și creatinina sunt normale.

  • Cercetare instrumentală:

Privire de ansamblu asupra abdomenului - eventual căutând pietre la rinichi, se obțin informații și despre limitele renale.

Ecografie a întregului sistem excretor, incl. prostată dacă pacientul este bărbat.

Urografia excretorie - oferă informații despre starea funcțională și modificările morfologice din întregul sistem urinar.

Examenul radioizotopului (scintigrafia) rinichilor - poate evalua, de asemenea, funcția și structura rinichilor.