copiii

Recunoașterea și aplicarea autocontrol este un pas important în dezvoltarea socială și emoțională normală. Când la un moment dat copiii nu își mai pot controla impulsurile și decid să stea doar pe podeaua magazinului alimentar, plângând cu toată puterea, reacția corectă a părinților este extrem de importantă. Din fericire, există o serie de tehnici pentru a controla astfel de izbucniri pe care tații și mamele le pot aplica pentru a ajuta copiii mici să învețe să controlează-le emoțiile și comportamentul.

Stabilirea unei limite

Introducerea restricțiilor este o modalitate prin care copiii pot înțelege ce înseamnă exercitarea autocontrolului. Deoarece părinții nu pot petrece fiecare minut cu fiica sau fiul lor pentru a monitoriza comportamentul copilului, este bine ca acesta să învețe doar ce este permis și ce nu.

Procesul de stăpânire a autoreglării acțiunilor începe de fapt de la o vârstă foarte fragedă. Chiar și în primele luni de viață ale unui copil, părinții încep să construiască bazele autocontrolului stabilind limite și oferind explicații.

Exemplu: când copilul își doboară farfuria cu mâncare, mama lui oferă un motiv pentru care un astfel de comportament este inacceptabil.

Tratarea sentimentelor de nemulțumire

Este crucial ca părinții să-și ajute copiii în modul de a face față sentimentelor de nemulțumire. Copiii experimentează neputință și nemulțumire aproape în fiecare zi - de la a nu primi mâncarea preferată la prânz până la lipsa păpușii dorite cu care să se joace. Cheia pentru rezolvarea unor astfel de probleme pentru părinți este de a-și ajuta copiii să depășească sentimentul momentan de nemulțumire față de dorințe și să se concentreze pe găsirea unei alternative fără a recurge la izbucniri de furie. În acest fel, copiii au posibilitatea de a-și dezvolta autocontrolul.

Exemplu: Copilul este supărat când află că nu va primi mușcăturile sale preferate de pui la cină. În această situație, tatăl sau mama este sfătuit să explice că felul de mâncare dorit poate fi servit mâine sau poimâine. Abordarea diplomatică este adecvată în aproape toate situațiile, dar uneori este necesar ca părinții să le explice copiilor că nu totul este negociabil. Este de dorit ca copiii să fie încurajați să își exprime opiniile și să ia decizii, dar în unele cazuri educatorii mai în vârstă trebuie pur și simplu să spună nu.

Limitarea agresivității fizice și recâștigarea stăpânirii de sine

Agresiunea fizică ca răspuns la frustrare este frecventă, în special la copiii mai mici. Bebelușii care tocmai fac primii pași și preșcolarii nu au dezvoltat încă pe deplin abilitatea de a face față neputinței și nemulțumirilor în moduri care nu implică o reacție fizică. Cu toate acestea, părinții ar trebui să le explice copiilor că acțiuni precum lovirea, mușcarea, împingerea și aruncarea obiectelor sunt strict interzise.

Când un astfel de comportament este încă observat, există mai multe tehnici pentru a transforma situația dintr-o experiență neplăcută într-o lecție utilă pentru un comportament corect și greșit:

  • Spuneți imediat copilului dumneavoastră să oprească comportamentul inadecvat și oferiți-i îndrumări clare cu privire la ceea ce se așteaptă să facă în continuare.
  • Dacă este necesar, scoateți copilul din mijloc mergând împreună într-o altă cameră.
  • Odată ce s-a liniștit, discută cu el sentimentele care au dus la izbucnirea inacceptabilă. Nu uitați să menționați cum acțiunile copilului i-au făcut pe alții să se simtă.
  • Întrebați-l pe copil dacă este gata să-și reia activitățile anterioare.
  • Ajutați copilul să-și continue acțiunile anterioare, încurajând de această dată o reacție mai adecvată din partea sa.
  • Dacă comportamentul agresiv reapare, îndepărtați copilul din situație din nou.

Aplicarea tacticii de expirare este o modalitate obișnuită de a face față comportamentului problematic și o metodă bună pentru exercitarea autoreglării la fete și băieți. Deși practica este relativ eficientă în liniștea copilului, nu este recomandat trimiterea copilului într-o altă cameră, deoarece îl poate supăra și mai mult și îl poate face să se simtă abandonat.

În schimb, mutați-vă cu copilul într-o altă cameră sau într-un loc mai liniștit până când copilul se liniștește și își recapătă stăpânirea de sine. Această metodă de a face față izbucnirilor emoționale îl va ajuta pe copil să-și regleze mai bine comportamentul fără a-și spori anxietatea.