Dr. Tsanko Stefanov | 02 mai 2014 | 1

atac

Bronhodilatatoare sunt principalele medicamente la alegere în atacurile de astm bronșic alergic. În contextul unei crize severe cu bronhospasm concomitent, în care mușchii bronșici se contractă, aceste medicamente au sarcina principală de a dilata bronhiile, care fac parte din arborele pulmonar, și de a restabili capacitatea victimei de a respira, deoarece dificultățile severe de respirație în bronhospasm sunt controlate direct.

Mușchii bronșici există patru tipuri de receptori. Numai stimularea receptorilor beta-2 duce la bronhodilatare. În timp ce stimularea altor receptori provoacă obstrucție bronșică. Acești receptori periculoși sunt receptorii alfa, histamina și receptorii colinergici din mucoasa bronșică. Gradul de reducere a mușchii bronșici și respectiv puterea bronhospasmului apărut depinde de acumularea acestuia raportul de monofosfat de adenozină (AMP) și monofosfat de guanină (GMP). Cu cât acest raport este mai mare, adică cu cât sunt mai mari valorile în favoarea AMP, cu atât mușchii bronșici sunt mai relaxați și invers. Scopul beta-2 mimetice este de a stimula receptorii beta-2 și astfel crește cantitatea de AMP, care la rândul său dilată bronhiile și controlează disponibilitatea spasm bronșic și dificultăți de respirație în timpul unei crize alergice de astm bronșic.

În practică, pre-dozarea este cea mai des utilizată aerosoli, a cărei acțiune începe într-un minut, care corespunde metabolismului componentei medicamentoase principale din sânge. Aerosolii sunt adaptați cu distanțiere respiratorii speciale, care asigură pulverizarea optimă a substanței medicamentoase principale. Oamenii de știință au demonstrat că medicația prin inhalare prin aerosoli reduce aproximativ de zece ori doza care trebuie administrată prin administrare orală sau intravenoasă.

În practică, acestea sunt cel mai adesea aplicabile beta-2-simpatomimetice. Acest lucru se datorează faptului că efectul lor asupra sistemului cardiovascular este foarte redus. Acest lucru se datorează faptului că mușchiul inimii este susținut de beta-1-adrenoceptori. De fapt, acestea sunt cele mai purificate și mai puternice bronhodilatatoare pe care știința le cunoaște până în prezent.

Trei astfel de preparate sunt mai bine cunoscute în industria farmaceutică mondială, ale cărei denumiri generice sunt fenoterol, salbutamol și terbutalină. Durata acțiunii este cuprinsă între 4 și 6 ore, iar efectul lor este o copie drastică a atacului de astm.

Un alt tip de preparat este cunoscut în practica medicală. Sunt din nou beta-2-simpatomimetice, dar au o acțiune prelungită. Sunt de obicei utilizate ca prevenire împotriva convulsiilor nocturne și efectul lor durează între 10 și 12 ore. Două preparate principale sunt cunoscute pe bursa farmaceutică. Acestea sunt salmeterol și formeterol, primul nu este potrivit pentru utilizare în faza acută a unui atac de astm datorită debutului său lent. Formeterolul, pe de altă parte, suferă un metabolism semnificativ mai rapid, ceea ce îl face un medicament suficient de sigur și de înaltă calitate în condițiile unui atac de astm spontan provocat de alergeni în anotimpurile de înflorire a vegetației din mediu.

Pot exista și unele medicamente combinate cu ambele tipuri de beta-2-simpatomimetic. Acestea sunt cel mai adesea combinații între salmeterol și fluticazonă, formeterol și budesonid sau formeterol și beclometazonă. Motivul pentru aceasta este că ghidurile moderne pentru tratamentul astmului bronșic și prevenirea atacurilor susțin că terapia ideală pentru astmul bronșic alergic este combinația unui medicament beta-2-simpatomimetic și corticosteroid.

Care sunt posibilele efecte secundare?

Unele pot apărea în timpul tratamentului efecte secundare. Cele mai frecvente dintre acestea sunt creșterea frecvenței cardiace, aritmiile ventriculare, creșterea tensiunii arteriale, apariția simptomelor anginei și a bolilor coronariene. Sunt posibile și simptome de neliniște, frică, tulburări de somn și tremurături. Mai rar la doze mai mari de medicament pot apărea în tabloul clinic general și hipokaliemie, ceea ce necesită corectarea de către un medic, deoarece starea este semnificativ periculoasă.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.