afectării meniscului

Articulațiile genunchiului sunt una dintre cele mai complexe și încărcate articulații din corpul uman, ceea ce este o condiție prealabilă pentru deteriorarea lor în multe sporturi. Deteriorarea meniscului genunchiului, denumită popular ruptura meniscală, este una dintre cele mai frecvente și caracteristice leziuni pentru sportivi. Potrivit lui D. Shoylev, leziunile meningale ajung la 74% din toate leziunile țesuturilor moi ale genunchiului. Cele mai frecvente sporturi în care se produc daune la menisc sunt fotbalul, schiul, atletismul, gimnastica, lupta, jocurile sportive și haltere.

Ce este deteriorarea meniscului genunchiului?

Meniscul este o mică structură cartilaginoasă în formă de seceră, care crește congruența (corespondența dintre suprafețele articulațiilor), stabilitatea și acționează ca un amortizor în articulația genunchiului. Fiecare articulație a genunchiului are două meniscuri, unul în exterior (menisc lateral) și unul în interior (menisc medial). Meniscul intern este mult mai des deteriorat și, în mai mult de 50% din cazuri, deteriorarea nu este izolată, ci este legată de deteriorarea cartilajului articular și a ligamentelor genunchiului.

În funcție de gradul de deteriorare, poate exista o ruptură parțială sau completă, zdrobire sau detașare a unor părți mici („șoareci articulați”) din menisc.

Cauze frecvente ale deteriorării meniscului

Cele mai frecvente mecanisme de afectare a meniscului sunt torsiunea internă sau externă a coapsei, extinderea bruscă a membrului inferior la articulația genunchiului în poziția inițială ghemuit și aterizarea de la o înălțime mare pe terenul dur. Ruptura de menisc foarte frecventă apare în sporturile care necesită genuflexiuni și îndreptare rapidă (bile) sau în sporturile care necesită genuflexiuni repetate.

Deteriorarea meniscurilor poate apărea, de asemenea, sub influența leziunilor microtraumatice la încărcări sportive ridicate, cum ar fi deteriorarea cronică, rezultând modificări ale compoziției fluidelor articulare și suprafețelor cartilajului, ducând la malnutriție a meniscurilor. Astfel, stabilitatea lor mecanică scade de multe ori și cu mișcări de rotație ușor mai pronunțate în genunchi, meniscurile se rup inadecvat la forța aplicată lor.

Particularitățile constituționale ale afectării meniscului au, de asemenea, un impact - 84% dintre leziunile meniscului cad asupra bărbaților și doar 16% asupra femeilor.

Evaluarea și diagnosticarea afectării meniscului

Simptomele afectării meniscului sunt foarte apropiate de cele ale entorsei, astfel încât diagnosticul precis și tratamentul în timp util sunt extrem de importante pentru recuperarea rapidă a sportivului. Traumatismele cu afectarea meniscului se caracterizează prin durere constantă și vagă intensificată cu mișcări forțate și contracție forțată prelungită a articulației genunchiului (atunci când stați). Durerea presiunii palpare în spațiul articular de pe partea meniscului deteriorat este, de asemenea, specifică. Când meniscul este deteriorat, există umflarea articulației și poate exista un revărsat sinovial în interiorul acesteia situat în zona fantei articulare (medială sau laterală). Un semn sigur al unui menisc deteriorat este blocarea articulației, care apare brusc la mers și este asociată cu dureri severe și incapacitate de a desfășura jumătatea îndoită a membrului inferior al articulației genunchiului.

Cea mai precisă afectare a meniscului este diagnosticată prin examinare artroscopică sau imagistică.

Tratamentul inițial și prognosticul pentru afectarea meniscului

Deteriorarea meniscurilor până la diagnosticarea corectă este tratată ca o entorse a genunchiului: la prima repaus, comprese reci sau gheață locală, bandaj elastic de compresie și ridicarea membrului. În caz de deteriorare dovedită a meniscului, tratamentul conservator este rar utilizat atunci când nu există blocaje sau sunt rare și, prin urmare, atunci când se stabilește un diagnostic precis, în majoritatea cazurilor se efectuează tratament chirurgical.

Dintre metodele operatorii, chirurgia artroscopică este cel mai des utilizată și două mici incizii în articulație îndepărtează sau repară părțile rupte. Scopul acestei manipulări este de a salva cât mai mult din cartilajul original și de a restabili funcția articulației cât mai repede posibil, cu un traumatism minim. Meniscul îndepărtat după 3-6 luni este înlocuit cu regenerare, care înlocuiește cu succes cele îndepărtate.

Reabilitare pentru deteriorarea meniscului

Reabilitarea pentru afectarea meniscului începe a doua zi după operație și continuă până la recuperarea funcțională completă a membrului rănit. Primele câteva proceduri au scopul de a elimina umflarea și sindromul durerii articulației genunchiului. Apoi se lucrează pentru a restabili gama completă de mișcare și ulterior pentru a restabili puterea mușchilor slăbiți, în principal m. rectus femoris și mai ales vastus medialis et lateralis. Un punct important este depășirea contracturilor și depășirea dezechilibrului muscular. În ultima etapă de recuperare, mersul este corectat. De obicei, performanța sportivă este complet restabilită la 2-6 luni după operație.

Puteți citi mai multe despre reabilitarea în ruptura de menisc în articolul: Recuperare după ruptura de menisc la sportivi