Pentru Scott Eurek, alergarea și momentele tensionate sunt o necesitate care îl ajută să învețe despre viață. La 45 de ani, americanul are statutul de legendă vie, câștigând cele mai dificile ultramaratoane din lume - „Spartathlon” (245 km), „Hardrock” (160 km), „Bedwater” (216 km). Eureka a fost ales și ca aventurier al anului, iar în 2015 a stabilit un record pentru viteza traseului Appalachian Trail (3500 km). Americanul i-a spus lui Dnevnik despre alergarea la fel de distractivă, căutarea motivației, depășirea barierelor corpului și minții, transformarea ei după marea călătorie, dieta pe bază de plante și exemplul pe care vrea să fie în fața lumii.

potențialul

Când a început aventura ta de alergare?

- În copilărie, alergam și mă jucam prin casă. Am luat parte la câteva curse scurte, dar la acel moment nu mi-a plăcut să alerg. Singurul motiv pentru care m-am entuziasmat a fost disciplinele din nord. Când am descoperit alergarea pe munte, am început să mă bucur de ea.

Mi-a luat ceva timp să trec peste asta, să urăsc alergatul, până în momentul în care mi-a plăcut. Am avut o legătură cu alergarea pe munte, deoarece am crescut vânând, pescuit și petrecând mult timp în pădure.

Am făcut schi fond și în cele din urmă m-am implicat în alergări montane cu prieteni care sunt ultramaratonici. M-am înscris la primul meu maraton și o lună mai târziu, când aveam 20 de ani, am terminat prima cursă de 80 km. Mi-am spus că nu o voi mai face niciodată. Chiar dacă am terminat pe locul doi, mi-am spus: „Este o prostie”.

Multe lucruri se întâmplă după ce termini cursa. Atunci este greu, dar sentimentul dispare și îți spui că poți să o faci din nou. Este nevoie de timp pentru a înțelege experiența. Apreciez dificultățile și momentele de distracție și plăcere.

Îți place cel mai mult să depășești dificultățile în alergare?

- Când am concurat, a fost distractiv să împing tot drumul și să văd de ce eram capabil, să câștig și să stabilesc recorduri. De-a lungul timpului, mi-am dat seama că adevăratul motiv pentru care sunt acolo este să testez capacitățile corpului și minții și să văd care este potențialul lor.

Când alergi mulți kilometri, există întotdeauna urcușuri și coborâșuri. La un moment dat, totul poate merge prost. Pentru mine, alergatul seamănă mult cu viața. Alergatul mă pregătește pentru viață și viața mă pregătește pentru alergare. Există o legătură între cele două în același mod în care faceți față provocărilor. Nu văd alergarea ca pe un sport, este doar o parte din stilul meu de viață.

Care sunt principalele dificultăți în alergarea pe distanțe lungi?

- Din punct de vedere fizic, trebuie să gestionați oboseala musculară și durerea care apare atunci când alergați pe distanțe lungi. Hidratarea și nutriția sunt foarte importante. Mai exact, echilibrarea nevoilor organismului în ceea ce privește rezervele de energie și menținerea temperaturii corpului în normă. Alergatul produce căldură și te deshidratează. În ultramaratoane, echilibrul dintre cele două este foarte important.

În ceea ce privește psihicul, cea mai mare provocare este să nu-ți lași mintea să-ți spună că sfârșitul este prea departe, prea cald sau rece afară. Toată lumea care abia începe sportul sau exercițiile fizice are în minte aceleași gânduri și bariere.

Există mult zgomot în cap și marea problemă de rezolvat nu este să ignori aceste gânduri, ci să separi ceea ce îți poate dăuna cu adevărat corpului și ceea ce este o experiență temporară.

Cum îți antrenezi mintea?

- Cel mai bun mod este să te pui într-o situație dificilă. Aceasta înseamnă ieșirea la antrenament cu depășirea altitudinii mari și prezența condițiilor extreme. În cele din urmă, mintea trebuie să înceapă să facă față dificultăților.

Procesul este diferit pentru fiecare persoană. Pentru unii, după 2 sau 3 km, mintea spune că poate fi foarte dificil. Pentru mine, știu că pot alerga pe distanțe lungi înainte să se întâmple vreodată. Pot evita situațiile dificile, astfel încât să nu risc.

Situația tensionată este cel mai bun profesor. Meditația poate ajuta, dar mediul este crucial.

Ce emoții îți oferă alergatul?

- Experiența este un amestec de senzații. Pare distractiv din lateral, dar am depus atât de multă muncă grea. Uneori există plăcere, tristețe, nemulțumire și momente în care totul merge perfect. Exact pentru asta lupți, pentru momentele în care simt că pot alerga la nesfârșit.

Ce te motivează să continui să alergi?

- Am crezut că nu mai trebuie să o fac. Pot să ies doar pentru o alergare ușoară și să nu ies din zona mea de confort. Aceasta este o perioadă în care nu eram convins că vreau să mă provoc și mă gândesc în continuare că mai este ceva de învățat ca lecție.

Sunt momente când mă provoc și îmi spun că acum este momentul să fiu ușor. Aveam nevoie de o mare provocare precum Traseul Appalachian. Acest lucru mă entuziasmează foarte mult.

Găsirea motivației într-un moment în care ați fost în sport de mult timp, trebuie să găsiți ceva care vă va aprinde interesul. Acesta a fost motivul pentru marea călătorie.

Există o limită pe care nu vă puteți permite să o treceți?

- Mintea îmi spune să mă opresc și sunt surprinsă de faptul că acesta este lucrul care mă aduce înapoi să o fac de nenumărate ori atât de mulți ani în sport. De fiecare dată când ajung la limită, știu că există mai multe dincolo de ea. Uneori ne stabilim limite și ne concentrăm asupra a ceea ce putem realiza.

Cu o săptămână înainte de călătorie am avut o accidentare și mi-am spus că acesta este sfârșitul, planul s-a încheiat. Am recuperat și am depășit inhibițiile psihologice și problemele de somn. Capacitățile corpului au limite, dar acesta este un domeniu interesant de studiat.

Este important să vă ascultați corpul. Mintea este un instrument uimitor, dar există momente în care ne pune bariere în calea noastră. Uneori este mai ușor să te oprești și să nu faci nimic. Am fost mereu interesat de modul în care pot continua să o fac și încă nu cred că știu toate răspunsurile.

Care este locul nutriției în alergare?

- Dieta este un aspect foarte important pentru sănătatea pe termen lung și pentru cineva care concurează de mult timp. Nutriția este importantă pentru capacitatea organismului de a-și reveni, motiv pentru care cred că o dietă pe bază de plante este atât de puternică.

Nu este ceva ce voi mânca și mă voi simți mai bine decât cineva care mănâncă carne. Este vorba despre beneficiile pe termen lung pentru organism, despre modul în care vă recuperați și depășiți stresul și bolile. De aceea, o dietă pe bază de plante este atât de puternică.

Este extrem de important pentru ultramaratonisti să-și hrănească corpul. Când concurez, iau geluri, bare și alimente similare, ceea ce este tipic pentru sportivi. Încerc să mănânc alimente crude. Mănânc alimente bogate în carbohidrați și sărace în proteine ​​și grăsimi, cum ar fi orezul și altele.

De asemenea, bananele și alte fructe. Uneori este greu să mesteci și să digerezi atunci când alerg, așa că sunt mereu în căutarea unor alimente moi pe care să le pot înghiți cu ușurință. Alimentele uscate sunt greu de înghițit și nu sunt de preferat pentru o perioadă de 10 sau 15 ore.

Unde este locul tău preferat de alergat?

- Este greu de spus, dar viziunea din Himalaya este pur și simplu fascinantă. Este minunat să ai ocazia să călătorești în lume. Aștept cu nerăbdare să fug în Bulgaria. Pare locul perfect pentru a alerga. Oriunde v-ați afla, chiar și explorarea orașului și a zonei înconjurătoare poate fi distractiv.

De ce cursă îți vei aminti mereu?

- Am avut multe momente grozave, dintre care unul a fost primul meu record în cursa de 100 mile în cursa Western States în 2004. Am încercat ani de zile să îmbunătățesc recordul și am reușit în cele din urmă. Sentimentul a fost grozav.

Spartathlon este, de asemenea, una dintre acele competiții datorită sentimentului de a cunoaște o altă cultură și de a câștiga cursa de trei ori. Această competiție este foarte specială. Oamenii, istoria, cultura și competiția o fac specială.

Nu am făcut niciodată nimic în viața mea, precum mersul pe traseul Appalachian. Chiar dacă nu era o cursă, m-am străduit să ocolesc rapid pista. Atât de multe amintiri îmi apar în minte despre această aventură unică. A durat 46 de zile, călătorind 80 km pe zi. O altă cursă dificilă se poate apropia de traseul Appalachian.

Ce face ca traseul Appalachian să fie atât de mitic?

- În general, aceasta este o călătorie foarte personală. A fost uimitor să termin în vârful muntelui. Pur și simplu este greu să o exprimăm în cuvinte. Parcă aș fi trăit toată viața. În ciuda tuturor urcușurilor și coborâșurilor, am fost în cele din urmă dezamăgit că s-a terminat. Sentimentul a fost grozav după tot ce am trăit pe parcurs. Aventura a schimbat cu siguranță ceva în mine.

La sfârșitul depășirii traseului Appalachian Foto: editura

Ce fel de exemplu vrei să dai cu alergatul și cu stilul tău de viață?

- Mai presus de toate, vreau să fiu un exemplu în ceea ce privește un stil de viață sănătos. Fiecare are propriile sale obiective, ceea ce este important și nici nu ar trebui să fie la fel de extrem ca al meu, dar vreau să las un mesaj oamenilor pentru a le explora potențialul. Să dea pentru ceea ce consideră de neimaginat.

Așa învățăm cel mai bine pentru noi înșine. Acest lucru poate fi foarte puternic. Nu este vorba doar de partea fizică, ci este ceva foarte personal, interior și spiritual.

Îmi urmez drumul și cred că așa promovez o dietă pe bază de plante și o alimentație sănătoasă. Am crescut mâncând tone de carne, vânând și pescuit și nu m-am gândit niciodată că voi apela la o dietă pe bază de plante.

În Statele Unite, este obișnuit ca oamenii să mănânce carne chiar și la micul dejun. Încerc să inversez aceste stereotipuri, deoarece există o mișcare excelentă în acest moment și oamenii din întreaga lume își dau seama că alimentele tradiționale nu conțin neapărat carne, deși face parte din cultura multor națiuni.

Aceasta trimite un mesaj către problemele viitorului și ce va oferi dacă stocurile de produse de origine animală se epuizează.

Cum vă așteptați să se dezvolte mișcarea de alergare în viitor?

- Timpul petrecut alergând este interesant pentru că cunoști diferite locuri din lume. Știu că alergarea devine din ce în ce mai populară în Bulgaria. Este interesant, deoarece există o creștere a numărului de femei care se înscriu la concursuri. Mai ales în Europa, alergarea este dominată de mai mulți bărbați.

Oamenii preferă acum să alerge pe distanțe mai mari. Sunt milioane care aleargă în maraton, ceea ce în comparație cu acum 30 de ani este o nebunie. Tendința este că ultramaratoanele devin din ce în ce mai populare și, deși oamenii credeau că sunt nebuni, percepțiile se schimbă treptat.

Alergatul este o activitate simplă. Nu ai nevoie de o echipă sau de o sală. Dacă nici nu vrei să cumperi pantofi, poți alerga desculț. Îmi place că alergatul este un sport simplu și curat, accesibil multor oameni.

Cea mai mare problemă este timpul. Dacă faceți muncă fizică, nu aveți prea mult timp și energie pentru a merge la fugă. Dar dacă aveți încă puțin timp, nu aveți nicio scuză pentru a nu face mișcare sau a face mișcare. Cel mai bun lucru este că îl poți practica oriunde.

Petrecem atât de mult timp în fața televizorului și pe internet. Cred că trebuie să ne întoarcem la rădăcinile noastre atunci când oamenii erau în prezent mult mai mobili și mai activi decât lumea nebună a tehnologiei.

Ce sfaturi le puteți da alergătorilor începători?

- Trebuie să alerge în continuare pentru distracție. Unii oameni se antrenează excesiv și devin obsedați de cifre. Uneori este plăcut să lase asta deoparte și să fii ca un copil căruia îi place să alerge.

Găsiți noi locuri interesante pentru a alerga. Uneori te blochezi într-o rutină dacă alergi de 3 sau 4 ori pe săptămână pe o pistă. Ieșiți afară și explorați locuri noi. Alergarea în grupuri este de asemenea utilă. Am prieteni care fug cu mine și mă provoacă și mă împing înainte. Alergarea cu alți oameni m-a ajutat foarte mult de-a lungul anilor.

Alergatul este o experiență socială, iar sportul poate fi prea individual. De aceea este important să se includă orientarea socială.

Care sunt planurile tale de viitor?

- Vreau să mai fac o alergare de aventură ca cea de pe traseul Appalachian. Asta a fost acum aproape patru ani și sunt gata să fac ceva nou peste o lună și să încerc să stabilesc din nou un record.