sanus

GLUCOZA (ZAHAR DIN SÂNGE).

Termenul zahăr din sânge înseamnă conținutul de glucoză din sânge. Glucoza este principala sursă de energie pentru țesuturile din organism și cel mai frecvent indicator al metabolismului glucidic. Menținerea nivelului de zahăr din sânge în anumite limite este importantă pentru buna funcționare a tuturor organelor și țesuturilor din corpul uman. Un test de zahăr din sânge este un test de screening pentru anomalii patologice. Se practică cel mai adesea dimineața la un test de zahăr din sânge pe stomacul gol. La pacienții cu diabet zaharat pentru a evalua tratamentul: indiferent dacă este doar o dietă sau o dietă în combinație cu medicamente - tablete sau insulină, se efectuează un profil de zahăr din sânge. Glicemia este testată în diferite momente ale zilei, după cum i-a prescris un medic, astfel încât în ​​unele măsurători zahărul din sânge să fie pe stomacul gol, iar în altele după masă. Valorile evaluează compensarea metabolică a diabetului, adică. Sunt aceste obiective ale glicemiei normalizate acolo unde riscul de complicații al diabetului este minimizat.

CREATININ

Creatinina este unul dintre cei mai importanți indicatori pentru caracterizarea stării rinichilor și a funcției acestora. Formarea creatininei depinde de masa musculară. Din acest motiv, valorile sale sunt puțin mai mari la bărbați decât la femei. Gradul de eliberare a creatininei depinde de vârstă. Valorile creatininei serice oferă informații despre gradul și stadiul insuficienței renale cronice

BILIRUBINA (GENERALĂ ȘI DIRECTĂ)

Bilirubina este principalul pigment din bilă.

În organismul uman se produc zilnic aproximativ 250-300 mg de bilirubină.

O creștere a valorilor bilirubinei totale peste 30-35 mmol/l duce la depunerea bilirubinei în țesuturi și îngălbenirea pielii, a sclerei și a mucoaselor.

Icter (icter)

Tocmai această decolorare galbenă ca urmare a depunerii de bilirubină în țesuturi. Icterul este un simptom principal, deși uneori târziu, în majoritatea bolilor ficatului, căilor biliare, anemiilor hemolitice, precum și în multe tulburări congenitale și dobândite ale metabolismului bilirubinei.

FIBRINOGENIC

Un participant important la coagularea sângelui, nivelul fibrinogenului crește ca răspuns la inflamația din țesuturi. Determinarea nivelurilor de fibrinogen este unul dintre cele mai frecvente teste de laborator care indică faza acută a reacțiilor inflamatorii. Deoarece dezvoltarea aterosclerozei și a bolilor de inimă sunt în esență procese inflamatorii, nivelurile ridicate de fibrinogen pot ajuta la prezicerea riscului de boli de inimă și accident vascular cerebral. Scăderea fibrinogenului se observă în: boală hepatică Sindrom DIC (coagulare intravasculară diseminată) toxicoză a sarcinii embolie amniotică venin de șarpe leucemie mielogenă cronică aport de hormoni anabolici (androgeni).

Ureea este un produs final important al metabolismului proteinelor. Majoritatea ureei formate este excretată de rinichi, cantități mici sunt excretate prin tractul gastro-intestinal și piele. În multe cazuri, ureea poate fi crescută peste sau scăzută sub normal și pentru a oferi informații valoroase despre starea organismului.

PROTEINA TOTALĂ

Proteinele serice totale includ toate proteinele din sânge fără cele ale celulelor sanguine, ale hemoglobinei și fără fibrinogen. La adulții sănătoși, valorile proteinelor totale se încadrează în anumite limite (58-80 g/l). În unele boli, anomaliile sunt respectată a normei.

ACID URIC

Produsul final în metabolismul purinelor acizilor nucleici din organism. Acidul uric format este excretat de rinichi. Într-un corp sănătos, acidul uric este dizolvat în sânge și în fluidele tisulare. Concentrația normală de acid uric este de 220-240 µmol/l la copii și crește odată cu vârsta. La bărbați, după pubertate, crește mai repede, ajungând la 416 µmol/l, iar la femei, crește mai lent, ajungând la 370 µmol/l și numai după menopauză poate egala nivelul la bărbați. Dacă concentrația de acid uric crește la 380 µmol/l, apare saturația soluției și condițiile de cristalizare, ceea ce creează condiții pentru dezvoltarea gutei. Guta este o boală în care acidul uric din sânge formează cristale ale respectivului urat. Urații se depun în țesuturile moi, oasele și organele interne și duc la atacuri de dureri articulare și alte leziuni. Nivelurile crescute de acid uric sunt un factor important de risc pentru bolile coronariene.

ALBUMINĂ

Când albumina este redusă la 50% sau mai mult din valorile de referință, se dezvoltă edem. Albumina este o proteină de transport pentru acizi grași, bilirubină, acid salicilic, Ca2 + și Mg2 +, progesteron, vitamine. Indicații pentru cercetare: perturbări ale echilibrului apă-electrolit; pierderea albuminei din spațiul intravascular; evaluarea metabolismului proteinelor Material biologic: ser, urină. Medicamentele care pot crește albumina sunt: ​​steroizi anabolizanți, androgeni, hormon de creștere, insulină.

COLESTEROL

Există două tipuri principale de lipoproteine ​​care funcționează în direcția opusă.

Lipoproteine ​​cu densitate scăzută (LDL)

transporta colesterolul din ficat in restul corpului. Când nivelul colesterolului LDL este prea mare, colesterolul se acumulează în pereții vaselor de sânge. Acesta este motivul pentru care colesterolul LDL este numit colesterol „rău”.

Lipoproteine ​​de înaltă densitate (HDL)

transportă colesterolul înapoi din sânge în ficat, unde colesterolul este procesat și eliminat de organism. HDL reduce probabilitatea ca colesterolul din sânge să fie depus pe pereții vaselor de sânge. Acesta este motivul pentru care colesterolul HDL este numit colesterol „bun”. Pe scurt, cu cât LDL este mai mare și HDL este mai mic, cu atât este mai mare riscul de ateroscleroză și boli de inimă.

TRIGLICERIDE

Trigliceridele reprezintă cea mai mare parte a lipidelor (grăsimilor) din alimente. Celelalte două clase principale de grăsimi sunt: ​​fosfolipide (de exemplu lecitină) și steroli (de exemplu colesterol). Trigliceridele se formează prin esterificarea glicerolului cu trei molecule de acizi grași. Numiți și triacilgliceroli. Trigliceridele sunt luate cu alimente (exogene) sau sintetizate în organism (endogene). Majoritatea trigliceridelor se găsesc în țesutul adipos, ficat, mușchi scheletic și inimă. Indicații ale testului: pentru a evalua riscul de boli coronariene, diabet, alcoolism, pancreatită.