„Hipertrofie” înseamnă o creștere a masei musculare. Majoritatea hipertrofiilor cardiace se dezvoltă ca urmare a creșterii umplerii atriale/ventriculare.

axei cardiace

„Dilatație cardiacă” înseamnă dilatarea uneia dintre camere sau a unui atrium. Camera mărită poate stoca mai mult sânge decât în ​​mod normal. Mărirea este cauzată de o supraîncărcare voluminoasă. Dilatarea cardiacă se observă în unele afecțiuni valvulare, cum ar fi insuficiența aortică, care poate provoca dilatația ventriculară, iar insuficiența mitrală poate provoca dilatarea atriului stâng.

Dilatarea cardiacă și hipertrofia cardiacă pot coexista adesea.

Figura A: Hipertrofia ventriculului stâng cauzată de stenoza aortică. Rețineți că volumul camerei în sine este redus.

Figura B: ventriculul stâng dilatat.

ECG nu este o metodă bună pentru a face diferența între hipertrofie și dilatare, dar este standard să citiți „dilatație atrială” și „hipertrofie ventriculară”.

Deoarece unda P reflectă depolarizarea atrială, modificările sale reflectă dilatația atrială. În mod similar, modificările complexului QRS reflectă hipertrofia ventriculară.

Trei lucruri sunt observate atunci când camera hipertrofiază sau se extinde:

1. Camera necesită mai mult timp pentru depolarizare, ceea ce crește durata undei P sau a complexului QRS

2. Ventriculul sau atriile generează o tensiune puternică, ceea ce duce la o creștere a amplitudinii

3. Axa electrică a atriilor sau a ventriculilor se schimbă

Deoarece conceptul de modificare a axei cardiace este important pentru diagnosticul de hipertrofie sau extindere, să acordăm puțină atenție acestei idei.

Figura A: val normal

Figura B: Aceeași undă atunci când cavitatea inimii este hipertrofiată sau dilatată. Amplitudinea și durata undei cresc. Mai jos vom discuta despre schimbarea axei electrice cardiace.

Mai devreme am discutat în articole separate importanța axei cardiace electrice în procesul de diagnosticare. În contextul ideii de vectori cardiaci, putem reprezenta depolarizarea sau repolarizarea ca o serie de vectori succesivi, fiecare vector reprezentând suma tuturor forțelor electrice la un moment dat.

Din figura de mai sus, vedem că repolarizarea ventriculară poate fi reprezentată ca o serie de 8 vectori consecutivi care ilustrează modul în care forțele cardiace electrice progresează de la dreapta la stânga.

Primul vector reprezintă depolarizarea septală, iar fiecare ulterior prezintă depolarizarea ventriculară. Vectorul de mijloc al tuturor acestor 8 vectori separați se numește "vectorul principal„Și direcția sa se numește”axa electrică principală a inimii„(Figura B, de mai jos).

Vectorul QRS major indică stânga și în jos și reprezintă direcția medie a forțelor cardiace în timpul depolarizării. Direcția normală a acestui vector principal este între 0 și 90 de grade (unii cardiologi consideră că abaterea de la -30 la +90 de grade este normală). În declarația noastră de normă vom accepta prima direcție normală indicată.

DETERMINAREA FIEI AXA INIMII ELECTRICE ESTE ORIENTATĂ NORMAL

Știm deja că plumbul I este orientat la 0 grade și dacă complexul QRS este predominant pozitiv în plumbul I, atunci vectorul QRS este orientat undeva între minus 90 și plus 90 de grade.

Diagrama de mai sus ilustrează 3 tipuri de vectori QRS care sunt orientați între -90 și +90 grade.

Plumbul AVF este orientat la + 90 de grade și dacă vectorul principal este orientat între 0 și 180 de grade în plumbul AVF, se va înregistra un complex QRS pozitiv.

Diagrama de mai sus ilustrează 3 tipuri de vectori QRS care sunt orientați între 0 și 180 de grade.

Dacă Complexul QRS este pozitiv atât în ​​I, cât și în C. AVF atunci Axa QRS este orientată între 0 și +90 grade, care este axa normală .

Dacă Complexul QRS nu este nici pozitiv în I și nici în AVF atunci Axa QRS nu este normală .

Diagrama de mai sus ilustrează 6 tipuri de axe QRS. În contextul celor de mai sus, doar axa 2 este normală, deși majoritatea cardiologilor vor raporta ca normal atât axa 1, cât și axa 3.

DEFINIȚIE PRECISĂ AXEI ELECTRICE A INIMII

Deși în majoritatea cazurilor este suficient să se determine dacă axa electrică a inimii este normală sau nu, este uneori necesar să se determine poziția axei cu o precizie mai mare. În acest scop, este suficient să ne uităm la cablurile periferice în care complexul QRS este aproape de bifazic. Axa electrică a inimii este orientată aproximativ perpendicular pe acest cablu.

De exemplu, dacă complexul QRS este bifazic în cel de-al treilea cablu (orientare +120 grade) axa electrică a inimii este situată perpendicular în intervalul cuprins între +30 grade și -150 grade. După cum știm deja, axa electrică cardiacă este normală, deoarece complexul QRS este pozitiv în I și AVF, prin urmare axa nu poate fi localizată la poziția -150 grade, dar va fi la poziția +30 grade.

DEVIAREA PATOLOGICĂ A AXEI CARDIACALE ELECTRICE

După cum sa menționat deja, axa electrică normală a inimii este situată între 0 și +90 grade. Dacă axa este situată între +90 și 180 de grade despre care vorbim poziția dreaptă patologică a axei cardiace electrice. La această poziție corectă din punct de vedere patologic a axei cardiace electrice în I conduc, va exista un complex QRS negativ, iar în AVF complexul QRS va fi pozitiv (figura de mai jos):

Dacă axa este situată între 0 și -90 grade despre care vorbim poziția stângă patologică a axei cardiace electrice. În acest caz, complexul QRS va fi pozitiv în plumb I și negativ în AVF (așa cum se arată în diagrama de mai jos).

În cazuri rare, axa QRS este total dezorientată și se află între -90 și 180 de grade, ceea ce se numește poziția extremă dreaptă a axului cardiac electric. Complexul QRS este negativ atât în ​​I, cât și în cablurile AVF (diagrama de jos).

HIPERTROFIA ATRIEI

Unda P normală are o durată mai mică de 0,12 secunde și o abatere (deviere) indiferent dacă este pozitivă sau negativă nu mai mare de 2,5 milimetri. Prima parte a undei P reprezintă depolarizarea atriului drept, iar a doua parte a undei reprezintă depolarizarea atriului stâng.

Practic toate informațiile de care avem nevoie pentru a diagnostica „hipertrofia atrială” sunt obținute din II și/sau V1. Plumbul II este util în sensul că este orientat paralel cu vectorul P. Plumbul V1 este situat perpendicular pe fluxul cardiac electric și este adesea bifazic, ceea ce permite diferențierea ușoară a componentelor atriale stânga și dreapta ale undei P.

Figura A: Depolarizare atrială normală.

Figura B: unda P normală în II și V1, prima parte a undei P reflectă componenta atrială dreaptă, iar a doua parte - componenta atrială stângă.

HIPERTROFIA ATRIEI DREAPTE

În hipertrofia atrială dreaptă, amplitudinea componentei atriale drepte crește și unda P devine mai mare decât în ​​mod normal (peste 2,5 milimetri). Tabloul clasic al hipertrofiei atriale drepte se numește „P pulmonale” (deoarece este cel mai adesea cauzat de boli pulmonare severe) și este cel mai bine văzut în conductele II și V1.

Figura A: unda P normală

Figura B: P pulmonar, care este cel mai bine observat în II, III, AVF și V1

HIPERTROFIE ATRIA STÂNGA

În hipertrofia atrială stângă, componenta atrială stângă a undei P domină electric, rezultând o creștere a lungimii de undă P. Această undă P se numește „mitrală P” deoarece boala valvei mitrale este cea mai frecventă cauză a acesteia.

Figura A: unda P normală

Figura B: P mitrală.

HIPERTROFIE DE CAMERA DREAPTA

În conductele precordiale, cea mai comună caracteristică asociată cu hipertrofia ventriculară dreaptă este deplasarea axei electrice a inimii spre dreapta între +90 și 180 de grade. Acest lucru reflectă dezechilibrul electric emergent care apare ca urmare a creșterii masei musculare ventriculare drepte. Mulți cardiologi cred că axa electrică a inimii trebuie să depășească +100 de grade pentru a discuta despre hipertrofia ventriculară dreaptă.

Conductele precordiale pot fi, de asemenea, utile în diagnosticarea „hipertrofiei ventriculare drepte”. După cum puteți prevedea, progresia normală a undei R de la V1 la V5 va fi întreruptă. În mod normal, în conductele precordiale, unda R crește în proporție directă cu proximitatea ventriculului stâng, în timp ce aici (în hipertrofia ventriculară dreaptă) se observă unde R mari în V1 și unde R mici în V6. De asemenea, undele S din V1 sunt mici, iar undele S din V6 sunt mari.

Cu alte cuvinte, criteriile de aici sunt simple:

1. În V1, unda R este mai mare decât unda S.

2. În V6, opusul este adevărat: unda S este mai mare decât unda R

HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA

Diagnosticul de hipertrofie ventriculară stângă este uneori foarte complicat. Abaterea stângă patologică a axei cardiace electrice este comună, dar nu este suficientă pentru a pune acest diagnostic. Principalul criteriu este creșterea amplitudinii undei R în cablurile care se află pe ventriculul stâng și creșterea amplitudinii undei S pe cablurile care se află pe ventriculul drept sunt principalele criterii de diagnostic.