Puls.bg | 14 ianuarie 2014 | 0

fracturile

Fracturi osoase sunt o problemă extrem de frecventă în timpul iernii și în zilele reci, când înghețarea și temperaturile scăzute sunt mai frecvente. Acestea apar mai ales la vârstnici și copii mici. În anamneza pe care o împărtășesc căderi spontane pe suprafețe înghețate și alunecoase. Statisticile din Bulgaria arată că, pentru perioada cuprinsă între decembrie și martie, numărul de spitalizați în clinicile de ortopedie și traumatisme crește brusc.


Fracturi osoase sunt o problemă precisă care în unele cazuri impune interventie chirurgicala, iar la altele este suficient să se imobilizeze și să se plaseze bandaj de ipsos. Fracturile mai periculoase sunt cele din clavicula, șoldul, femurul și oasele încheieturii mâinii și ale picioarelor.
Fracturi osoase cel mai adesea sunt o consecință a trauma, dar poate apărea și în inflamația pe termen lung a țesutului osos. În acest tip de modificări, dislocări ale fragmente osoase, leziuni ale mușchilor, vaselor de sânge și sistemului nervos al oaselor, ceea ce le face susceptibile la fracturi în mișcări bruște și torsionale sau în șocuri și traume contondente.


In locul fractura se observă caracteristică umflătură, care este însoțit de un puternic durere. După efectuarea radiografie și locația exactă a punctul de fractură, membrul este imobilizat cu ajutorul unui bandaj sau a unei atele din ipsos, iar imobilizarea trebuie să acopere ambele articulații adiacente pentru a preveni complicațiile și luxațiile țesutului osos traumatic. Pacienților li se administrează analgezice în timpul plasării fragmentelor osoase în cazul unei fracturi.


Procesul de vindecare poate fi scurt, dar și lung. De exemplu, fracturile de humerus - humerus, vindecați în aproximativ 8-10 săptămâni. Fracturile femurale sunt mai complexe și de obicei duc la vindecare după 12-15 săptămâni. Cele mai severe și care necesită asistență medicală și control sunt fracturile coloanei vertebrale. Procesul de vindecare pentru aceste leziuni poate dura mai mult de 36-40 de săptămâni.


Clavicula provoacă și vindecare dificultăți și disconfort la pacient în procesul de vindecare. Cel mai adesea este rănit atunci când cade pe braț, umăr sau cot. Un fragment osos se deplasează în sus către mușchii gâtului și celălalt în jos până la mușchii pieptului. În acest tip de leziune, se observă o luxație unghiulară caracteristică pe piele.


În acest tip de fractură, membrul afectat este imobilizează prin intermediul unui bandaj, gips sau atelă și mobilizat către corp pentru a preveni mișcarea membrului în articulația umărului, ceea ce perturbă procesul normal de vindecare și duce la luxații ulterioare la locul fracturii claviculei.

Fracturile humerusului sunt, de asemenea, renumiți pentru problemele de vindecare și disconfort din partea pacientului. O fractură se dezvoltă după un traumatism contondent la nivelul axilei. Membrul rănit este imobilizat și fixat de corp.


Imobilizare se face prin autobuz, dar cotul rămâne îndoit la un unghi de 90 de grade. Măsurile de diagnostic includ examinarea și radiografia pentru a identifica locația exactă a fracturii, precum și prezența coastelor rupte cu deteriorarea ulterioară a pericardului sau pleurei. Cea mai frecventă complicație este dezvoltarea pneumotoraxului.


Fractura provoacă apariția a două separate fragment osos dintr-un os anatomic normal. Suprafețele osoase divizate sunt plasate prin întinderea membrului sub un anestezic sau analgezic, în funcție de tipul de fractură.


Membrul este restaurat ca un întreg anatomic topografic și este mobilizat de autobuz sau bandaj de ipsos. Începeți treptat procesele de aderenta osoasa. Se separă calus între fragmente, care seamănă cu țesutul osos normal. Ulterior, începe depunerea de calciu și alte minerale, ceea ce duce la aderența osoasă completă și vindecarea noului defect. Radiografic, cicatricile osoase sunt observate la locul fracturii după un tratament definitiv.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.