Termenul glucozurie se referă la starea de excreție urinară de glucoză. Concentrația plasmatică a glucozei peste care apare glucozuria se numește prag renal. Se află în intervalul de până la 25 mg/dL sau 8,5 - 10 mmol/l, iar valorile sale sunt medii și pot varia individual, precum și pot fi influențate de diverși factori. O serie de afecțiuni duc la un prag crescut de glucoză renală:

urină

  • vârstă
  • insuficienta cardiaca
  • glomeruloscleroza diabetică.

O scădere a pragului de glucoză renală se constată în:

  • sarcina
  • hipertiroidism
  • stări febrile
  • exercițiu.

Trei procese au loc în nefronii renali: filtrare glomerulară, reabsorbție tubulară și secreție. Glucozuria apare atunci când echilibrul dintre nivelul de filtrare glomerulară și capacitatea tubilor de a efectua reabsorbția (reabsorbția). Această afecțiune poate apărea ca urmare a:

  • creșterea concentrației de glucoză plasmatică
  • afectarea tubulilor renali.

Cauzele glucozuriei sunt diverse:

  • Diabet
  • Hipertiroidism
  • Acromegalie
  • Sindromul Cushing
  • Condiții febrile
  • Glucozurie alimentară (datorită aportului excesiv de carbohidrați)
  • Boli care afectează SNC
    • tumori cerebrale
    • meningita
    • encefalită
    • toxicoza
  • Afectarea rinichilor - sindromul Fanconi
  • Glucozurie renală ereditară
  • Sarcina.