Imunoterapie
Imunoterapia, numită și terapie biologică, este un tip de tratament al cancerului care îmbunătățește apărarea naturală a organismului împotriva cancerului. Folosește substanțe produse de organism sau într-un laborator pentru a îmbunătăți sau restabili funcția sistemului imunitar.
Imunoterapia poate funcționa prin:
Oprirea sau încetinirea creșterii celulelor canceroase
Oprirea cancerului din alte părți ale corpului
Ajutarea sistemului imunitar să funcționeze mai bine în uciderea celulelor canceroase

împotriva cancerului

Există mai multe tipuri de imunoterapie, inclusiv:
Anticorpi monoclonali și terapii tumorale-agnostice
Imunoterapii nespecifice
Terapia cu virus oncolitic
Terapia cu celule T
Vaccinurile împotriva cancerului

Anticorpi monoclonali și terapii tumorale-agnostice
Atunci când sistemul imunitar al organismului detectează ceva dăunător, acesta produce anticorpi. Anticorpii sunt proteine ​​care luptă împotriva infecțiilor. Anticorpii monoclonali sunt un tip specific de terapie de laborator. Ele pot fi utilizate în diferite moduri. De exemplu, anticorpii monoclonali pot fi utilizați ca terapie țintită pentru a bloca o proteină anormală într-o celulă canceroasă.

Anticorpii monoclonali pot fi folosiți și ca imunoterapie. De exemplu, unii anticorpi monoclonali se atașează la proteinele specifice ale celulelor canceroase. Acest lucru marchează celulele, astfel încât sistemul imunitar să poată găsi și distruge acele celule.

Alte tipuri de anticorpi acționează prin eliberarea frânelor sistemului imunitar, astfel încât acesta poate distruge celulele canceroase. Căile PD-1/PD-L1 și CTLA-4 sunt esențiale pentru capacitatea sistemului imunitar de a controla creșterea cancerului. Aceste căi sunt adesea numite puncte de control imune. Multe tipuri de cancer folosesc aceste căi pentru a scăpa de sistemul imunitar. Sistemul imunitar răspunde la cancer prin blocarea acestor căi cu anticorpi specifici numiți inhibitori ai punctului de control imun. Odată ce medicamentele blochează aceste căi, sistemul imunitar poate opri sau încetini creșterea cancerului.
Iată câteva exemple de medicamente inhibitoare ale punctului de control imun:
Ipilimumab (Jervoy)
Nivolumab (Opdivo)
Pembrolizumab (Keytruda)
Atezolizumab (Tecentriq)
Avelumab (Bavencio)
Durvalumab (Imfinzi)

Studiile clinice ale anticorpilor monoclonali sunt efectuate pentru mai multe tipuri de cancer. În timp ce mulți inhibitori imuni ai punctelor de control sunt aprobați pentru anumite tipuri de cancer, unii sunt utilizați pentru a trata tumorile oriunde în corp, concentrându-se pe o modificare genetică specifică. Acestea se numesc „tratamente agnostice tumorale”. De exemplu, Pembrolizumab este aprobat de FDA pentru tratamentul tumorilor metastatice sau a tumorilor care nu pot fi tratate prin intervenție chirurgicală. Aceste tumori trebuie să aibă, de asemenea, modificări genetice specifice, numite instabilitate ridicată a microsateliților (MSI-H) sau deficit de recuperare a nepotrivirii ADN-ului (dMMR). Celulele tumorale care au MSI-H sau RMN nu își repară foarte bine deteriorarea ADN-ului. Aceasta înseamnă că adesea dezvoltă multe mutații ale ADN-ului sau modificări ale ADN-ului lor, ceea ce face ca celulele imune să poată detecta și ataca tumora mai ușor.

Nivolumab este un medicament similar, care este aprobat pentru tratamentul cancerului colorectal metastazat cu MSI-H sau dMMR atunci când chimioterapia nu funcționează.

Efectele secundare ale tratamentului cu anticorpi monoclonali depind de „ținta” medicamentului. De exemplu, efectele secundare ale anticorpilor monoclonali utilizați pentru terapia țintită sunt diferite de cele utilizate pentru imunoterapie. Efectele secundare ale inhibitorilor punctului de control imun pot include efecte secundare similare cu o reacție alergică.

Imunoterapii nespecifice
La fel ca anticorpii monoclonali, imunoterapiile nespecifice ajută, de asemenea, sistemul imunitar să distrugă celulele canceroase. Majoritatea imunoterapiilor nespecifice se administrează după sau în combinație cu alte tratamente pentru cancer, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia. Cu toate acestea, unele imunoterapii nespecifice pot fi administrate ca tratament primar pentru cancer.

Imunoterapiile nespecifice comune sunt:
Interferoni. Interferonii ajută sistemul imunitar să lupte împotriva cancerului și pot încetini creșterea celulelor canceroase. Un astfel de interferon produs într-un laborator se numește interferon alfa (Roferon-A [2a], Intron A [2b], Alferon [2a]). Acesta este cel mai frecvent tip de interferon utilizat pentru tratarea cancerului. Efectele secundare ale tratamentului cu interferon pot include simptome asemănătoare gripei, un risc crescut de infecții, erupții cutanate și subțierea părului.

Interleukini. Interleukinele ajută sistemul imunitar să producă celule care distrug cancerul. O astfel de interleukină fabricată în laborator se numește interleukină-2, IL-2 sau aldesleukină (proleukină). Se utilizează pentru tratarea cancerului de rinichi și cancer de piele, inclusiv melanomul. Efectele secundare frecvente ale tratamentului cu IL-2 includ creșterea în greutate și tensiunea arterială scăzută. Unele persoane pot prezenta, de asemenea, simptome asemănătoare gripei.

Terapia cu virus oncolitic
Terapia cu virus oncolitic utilizează virusuri modificate genetic pentru a distruge celulele canceroase. Medicul injectează un virus în tumoare. Virusul intră în celulele canceroase și face copii de la sine (se înmulțește). Drept urmare, celulele se infectează și mor. Pe măsură ce celulele mor, eliberează substanțe specifice numite antigeni. Acest lucru declanșează sistemul imunitar al pacientului să găsească toate celulele canceroase din corp care au aceleași antigene. Virusul nu intră în celulele sănătoase.

În 2015, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a aprobat prima terapie virală oncolitică pentru tratarea melanomului. Virusul utilizat în tratament se numește talimogen laherparepvek (Imlygic) sau T-VEC. Virusul este o versiune modificată genetic a virusului herpes simplex care provoacă herpes. Medicul dumneavoastră vă poate injecta T-VEC direct în zone de melanom pe care chirurgul nu le poate îndepărta. Oamenii primesc o serie de injecții în timp ce nu mai există zone de melanom. Efectele secundare pot include oboseală, frisoane, greață, simptome asemănătoare gripei și durere la locul injectării.

Oamenii de știință investighează, de asemenea, alte virusuri oncolitice pentru diferite tipuri de cancer în cadrul studiilor clinice. De asemenea, testează viruși în combinație cu alte tratamente, cum ar fi chimioterapia.

Terapia cu celule T
Celulele T sunt celule imune care combat infecțiile. În terapia cu celule T, unele celule T sunt îndepărtate din sângele pacientului. Celulele sunt apoi schimbate într-un laborator prin adăugarea de proteine ​​specifice numite receptori. Receptorii permit acestor celule T să recunoască celulele canceroase. Celulele T modificate se înmulțesc în laborator și se întorc în corpul pacientului. Acolo caută și distrug celulele canceroase. Acest tip de terapie se numește terapia cu celule T a receptorului antigenului himeric (CAR).
Utilizarea celulelor T pentru terapia CAR este foarte eficientă în tratamentul anumitor tipuri de cancer de sânge. Cercetătorii încă studiază acest mod și alte modalități de a modifica celulele T pentru a trata cancerul solid.

Vaccinurile împotriva cancerului
Vaccinul împotriva cancerului este o altă metodă utilizată pentru combaterea bolii organismului. Vaccinul expune sistemul imunitar la un antigen. Acest lucru face ca sistemul imunitar să recunoască și să distrugă acest antigen sau materiale conexe. Există 2 tipuri de vaccinuri împotriva cancerului: vaccinuri pentru prevenire și vaccinuri pentru tratament.

Exemplele de mai sus nu includ niciun tip de tratament imunoterapeutic. Cercetătorii studiază multe medicamente noi.

Întrebări adresate echipei de sănătate
Discutați cu medicul dumneavoastră dacă imunoterapia poate face parte din planul dumneavoastră de tratament. Dacă da, luați în considerare următoarele întrebări:

Ce tip de imunoterapie recomandați? De ce?
Care sunt obiectivele acestui tratament?
Imunoterapia va fi singurul meu tratament? Dacă nu, ce alte tratamente vor face parte din planul meu de tratament?
Cum voi primi tratament imunoterapeutic și cât de des?
Care sunt posibilele efecte secundare pe termen scurt și lung ale imunoterapiei?
Cum va afecta acest tratament viața mea de zi cu zi? Voi putea lucra, practica și desfășura activitățile mele obișnuite?
Ce studii clinice pentru imunoterapie sunt disponibile pentru mine?
Pe cine ar trebui să contactez cu întrebări sau probleme?