nespecificat

Limfoamele sunt neoplasme care încep să se dezvolte din țesutul limfatic.

Limfoamele maligne bazate pe criterii histomorfologice sunt împărțite în două grupe principale, și anume limfoamele Hodgkin și non-Hodgkin.

Limfoamele non-Hodgkin sunt un grup mare de boli, cu un curs clinic similar în unele caracteristici comune, dar cu diferențe pe baza parametrilor histomorfologici, citogenetici, ultrastructurali și imunologici.

În grupul de limfom non-Hodgkin, nespecificat, includ boli neoplazice maligne care implică sistemul limfatic. Din cauza malignității, proliferarea clonală a limfocitelor B sau T care afectează ganglionii limfatici, măduva osoasă, cu sau fără răspândire extranodală.

Pot apărea la orice vârstă, dar sunt puțin mai frecvente după 40-50 de ani, cu o ușoară predominanță a masculilor.

Cauzele acestei afecțiuni sunt încă neclare, dar rolul predispoziției genetice, o serie de infecții, boli inflamatorii autoimune și cronice care afectează sistemul limfatic este discutat.

Nu trebuie trecut cu vederea rolul pericolelor asupra mediului, al otrăvurilor industriale și al agenților toxici. Pacienții cu SIDA și alte boli de imunodeficiență prezintă un risc crescut multiplu de a dezvolta limfom non-Hodgkin.

Tabloul clinic la pacienții individuali prezintă un curs diferit, care variază de la evoluția asimptomatică pe termen lung până la dezvoltarea rapidă și fatală a simptomelor.

Cel mai frecvent semn este un ganglion limfatic mărit, de obicei în gât, axilă sau zona inghinală. Sunt rareori dureroase. Alte posibile manifestări sunt:

  • reducere inexplicabilă a greutății
  • febră
  • transpirații nocturne
  • dificultăți de respirație
  • disconfort sau dureri toracice
  • slăbiciune și oboseală ușoară
  • tulburări dispeptice
  • organomegalie

În funcție de localizarea ganglionilor limfatici afectați, boala este clasificată în patru etape.

În prima etapă, este afectat doar un grup de ganglioni limfatici. A doua etapă se caracterizează prin acoperirea mai multor grupuri de ganglioni limfatici, dar cu particularitatea că acestea sunt situate pe o parte a diafragmei. În a treia etapă, sunt implicate mai multe grupuri de ganglioni limfatici, cu o locație caracteristică pe ambele părți ale diafragmei. În a patra etapă există o răspândire a procesului și a leziunilor extranodale, cel mai adesea în măduva osoasă, splină și ficat.

Diagnosticul de limfom non-Hodgkin, nespecificat, în majoritatea cazurilor este dificil și necesită o serie de teste clinico-de laborator și instrumentale. Examenul fizic și datele de laborator pot indica o boală a sistemului limfatic.

Studiile de imagistică, cum ar fi CT și RMN, care au rezoluție ridicată, arată informații detaliate despre localizarea, dimensiunea și numărul ganglionilor limfatici afectați, prezența leziunilor extranodale.

Diagnosticul este confirmat după efectuarea unei puncții biopsie ganglionară și examinarea histomorfologică a țesutului rezultat.

Tratamentul constă în polichimioterapie combinată, care include interferoni, anticorpi monoclonali, corticosteroizi.

Prognosticul este dificil de determinat deoarece depinde de mulți factori, în principal stadiul procesului, răspunsul terapeutic și starea pacientului.