două

Tiroida sau glanda tiroidă sintetizează doi hormoni - T3 (triiodotironină și T4 (tiroxină)). Bolile glandei sunt asociate cu hiper sau hipofuncție, adică creșterea sau scăderea producției de hormoni. Glandele sunt de două tipuri - tiromimetice și tirostatice.

Tiromimetice stimulează funcția glandei tiroide și corectează astfel deficiența hormonilor tiroidieni. Reprezentanții acestui grup de hormoni sunt: ​​Levotiroxina, Liotironina, Tirotropina, Tiroglobulina.

Tirostatice inhibă biosinteza T3 și T4 și ating niveluri normale după tratament pe termen lung. Reprezentanții sunt: ​​carbimazol, propiltiuracil, iodură de potasiu și altele.


Abordarea principală în hipotiroidism este terapia de substituție cu hormonii relevanți și analogii acestora, care stimulează activitatea glandei tiroide. Au fost create produse sintetice care au efectele hormonilor tiroidieni endogeni.

Efecte secundare de tiromimetice sunt legate de efectul lor asupra catecolaminelor și posibilele complicații cardiovasculare la pacienții cu inimă. Hormonii tiroidieni și analogii acestora pot crește necesitatea insulinei și a medicamentelor antidiabetice orale la pacienții cu diabet zaharat sau de la produsele digoxinice la pacienții cu inimă. În caz de supradozaj, se observă nervozitate, insomnie, diaree, crampe musculare, tulburări ale ritmului cardiac etc.

Interacțiunile medicamentoase sunt diverse. Estrogenii afectează nivelul hormonilor tiroidieni. Medicamentele care conțin iod în structura lor pot modifica funcția tiroidiană și au astfel un efect asupra efectului medicamentelor tiroidiene. De exemplu, medicamentul antiaritmic amiodaronă conține 37% iod și este similar din punct de vedere structural cu hormonii tiroidieni. Blochează conversia T4 în T3 și poate apărea hipo- sau hipertiroidism. Tiromimeticele pot determina un risc crescut de sângerare.

Levotiroxină este unul dintre cei mai prescriși hormoni tiroidieni sintetici și este prima alegere în tratamentul hipotiroidismului datorat gușei difuze, glandulare sau eutiroidiene. Efectul său apare lent (după 3-5 zile) și are un timp de înjumătățire de 7 până la 10 zile. Se administrează pe cale orală conform unei scheme cu doze crescânde, după care se trece la tratamentul de întreținere. Efectele secundare includ vasospasm coronarian, insuficiență hipofizară, osteomalacie. Tratamentul cu hormoni tiroidieni se efectuează sub supraveghere medicală după testele adecvate. Doza de produse hormonale este determinată pe baza performanțelor pacientului.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.