Dr. Metodi Takhchiev | 29 iunie 2015 | 0

mielom

Ce este mielomul multiplu?

Mielomul multiplu este o afecțiune malignă debilitantă. Este o neoplazie a celulelor B care afectează celulele plasmatice producătoare de imunoglobuline (celule imune care produc anticorpi) și este a doua cea mai frecventă boală malignă a sângelui.

Care este frecvența pacienților cu mielom multiplu?

Majoritatea pacienților au peste 40 de ani. Cea mai afectată vârstă este de 60-65 de ani. Frecvența este de 4 la 100.000 de persoane pe an. Bărbații se îmbolnăvesc mai des.

Care este cauza mielomului multiplu? Se discută diferiți factori etiologici: radiații, efecte chimice, viruși, stimulare antigenică cronică, predispoziție ereditară, au fost identificate diverse anomalii genetice (în 30 până la 50%).

Cum se dezvoltă boala?

Proliferarea necontrolată a ramurii celulare maligne în măduva osoasă duce la distrugerea oaselor și suprimarea hematopoiezei normale. Celulele plasmatice maligne sintetizează imunoglobuline monoclonale sau doar lanțuri ușoare (imunoglobulinele constau în lanțuri ușoare și grele). Factorii osteolitici și factorii de necroză tumorală sunt eliberați în timpul proliferării celulelor maligne, care activează osteoclastele (un tip de celulă din os) și contribuie la distrugerea oaselor. Mielomul multiplu este cea mai frecventă tumoare care afectează oasele și măduva osoasă.

Care sunt manifestările clinice ale mielomului?

Focare osteolitice osoase și osteoporoză. Principalele localizări ale focarelor osteolitice sunt: ​​craniul (craniul „mâncat de molii” - așa arată craniul pe o radiografie), bazin, coaste, vertebre. Aceste procese provoacă senzație de oboseală, durere la nivelul oaselor și al spatelui, scădere în greutate, febră slabă, transpirații nocturne. Implicarea vertebrală poate duce la fracturi spinale spinale și simptome neurologice.

Afectarea rinichilor. Rinichii sunt deteriorați de mai multe mecanisme. Resorbția lanțurilor ușoare din tubulii renali duce la deteriorarea lor: „rinichi mielom”. Amiloidul (o proteină care se depune în organe și țesuturi în condiții patologice) poate fi depus în rinichi, precum și o infiltrare a celulelor mielomului. Osteoliza are ca rezultat hipercalcemie, ceea ce duce la nefrocalcinoză. Una dintre cele mai frecvente cauze de deces din mielom este insuficiența renală.

Sângerare: ca urmare a trombocitopeniei (scăderea numărului de trombocite).

Hipercalcemie (niveluri crescute de calciu în sânge). Simptomele includ confuzie, somnolență, dureri osoase, constipație, greață și sete. Pentru majoritatea tumorilor solide, hipercalcemia are un prognostic slab, dar în mielomul multiplu nu afectează negativ evoluția bolii. Această complicație poate apărea la aproximativ 30% dintre pacienți.

Infecții: afectarea imunității umorale și leucopenia (scăderea numărului de celule albe din sânge) poate duce la infecție. Cea mai frecventă este pneumococica, dar se observă infecții cu Herpes Zoster și Haemophilus.

Sindromul hiperviscos: pacienții au dureri de cap, somnolență, vedere încețoșată. Acest lucru apare cel mai adesea atunci când vâscozitatea serică este de 4 ori mai mare decât în ​​mod normal.

Simptome neurologice: Meningita (în special infecția pneumococică sau meningococică) este mai frecventă la pacienții cu mielom. Unele neuropatii periferice sunt, de asemenea, asociate cu mielomul.

Cum este diagnosticat mielomul?

Se plasează pe baza tabloului clinic, a rezultatelor de laborator și a examenului cu raze X. Histologic, s-a observat infiltrarea măduvei osoase cu celule plasmatice.

Diagnosticul este complex și se bazează pe detectarea imunoglobulinelor monoclonale prin electroforeză, detectarea proteinei Bence-Jones în urină, detectarea focarelor osteolitice prin examinare cu raze X.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.