etnic turc

Când vine vorba de „tensiuni etnice”, trebuie să fie clar mai presus de orice cine este inamicul.
Inamicul NU este etnic turc, țigan, moschei, muftiat sau islamul ca religie. Nici statul Turciei, nici trimisii fundațiilor islamice de aici și de colo.

Nici factori geopolitici externi, fie din Occident, fie din Est - pur și simplu profită când și cât pot (cu greu cineva s-ar aștepta ca ei să se abțină din motive morale).

Inamicul numărul unu este organizația esențial totalitară MRF, creată de Securitatea Statului pentru a profita din plin de potențialul opoziției etnice lansat de BCP în anii 1980.

Chiar dacă omitem mii de alte argumente, unul este suficient: MRF nu a făcut niciodată cel mai normal lucru care s-ar fi putut (și ar fi trebuit) făcut cu mult timp în urmă - pentru a iniția și apăra până la capăt căutarea responsabilității de către ideologi și autorii așa-numitelor „proces de renaștere”.

Pentru o entitate politică care (uzkim) apără interesele grupului etnic turc din Bulgaria, acesta este un test pur al trădării propriului electorat. Mai mult, în anii 1990, o astfel de inițiativă ar fi susținută de marea majoritate care dorea să se despartă de comunism.

Inamicul numărul doi este BSP, a cărui cooperare politică durabilă și aparent fără probleme cu MRF arată clar că oligarhia post-comunistă este principalul „beneficiar” al pârghiilor etnice de manipulare și subordonare.

Inamicul numărul trei este creatura politică artificială „Atac”, al cărei scop principal a fost discreditarea conceptului de „naționalism”, reducându-l la șovinism rupestru și o supapă pentru eliberarea emoțiilor negative.

Acești trei factori sunt de vină pentru: - încapsularea grupului etnic turc în Bulgaria în cadrul tribal-municipal, geografic și cultural, - prevenirea participării reale a grupului etnic turc la construirea democrației bulgare și a economiei de piață, - și nu numai asta, ci și ridicarea pe un zid de obstacole și prejudecăți (vechi create recent și umflate cu pricepere), descurajând comunicarea între cele trei grupuri etnice majore din Bulgaria, - lipsa oricăror eforturi semnificative și consistente de integrare a etniei țigănești grup în procesele sociale.

Dacă nu ar fi acești trei factori, toată ostilitatea etnică din evenimentele din anii 1980 (și din istoria anterioară) ar fi scăzut mult timp până la nesemnificativitate. Și orice încercare de a se opune diferitelor grupuri etnice ar fi întâmpinată cu ridicol și plictiseală.

Pentru că oamenii ar fi ocupați cu ceva mult mai important: să își construiască țara - împreună, așa cum vor ei să fie. În zonele cu o populație turcă compactă, oamenii de stat turci vizitați ar fi întâmpinați cu steagul național bulgar pe case. Iar propagandiștii islamului radical ar fi persecutați la fel cum emisarii diverselor secte ar fi persecutați de la ușa oricărei persoane normale.

Și toate partidele bulgare ar fi naționaliste în sensul bun - cel care presupune o prioritate necondiționată a interesului național asupra tuturor intereselor politice, economice, profesionale, comunitare și alte interese private din țară.

Așadar - permiteți-mi să repet - când vine vorba de „tensiuni etnice”, este bine să ne dăm seama cine sunt adevărații dușmani - și să reacționăm împotriva lor. Dacă nu, atunci ei au reușit să ne manipuleze din nou.