Sofia, 29 iunie 2018.

1032018

Curtea Supremă de Casație a Republicii Bulgaria, Camera Civilă, Divizia a III-a în ședință închisă la 18 aprilie două mii optsprezece, compusă din:

D. ia în considerare raportul judecătorului Mihailova, dosarul 103 privind inventarul pentru 2018.

Procedurile sunt în temeiul art. 288 Cod procedură civilă.

Decizia № 222/11.10.2017 sub nr. Cadastral № 252/2017, prin care Curtea de Apel Veliko Tarnovo, de modificare a deciziei №142/21.04.2017 sub nr. Cadastral. № 856/2016 al Judecătoriei Veliko Tarnovo, în temeiul art. 2, alin. 1, punctul 3 din SMRDA ordonă Parchetului RB să plătească către OTT suma de 40.000 BGN - despăgubiri pentru daune morale din acuzația ilegală sub nr. 457/2012 a VTOK, împreună cu dobânda legală din 01.10.2015, deoarece cererea a fost respinsă până la suma totală de 500.000 BGN.

Decizia este atacată de ambele părți, respectiv în interesul acestora.

Problemele ridicate de ambii casatori sunt procedurale și de fond. Legea procesuală are obligația instanței de apel de a evalua toate circumstanțele specifice care sunt importante pentru determinarea cuantumului despăgubirii atunci când acestea sunt în legătură de cauzalitate cu acuzația adusă ilegal. Legea de fond este pentru aplicarea criteriului public pentru justiție în sensul art. 52 din CPA. Ambii casatori consideră că decizia contrazice articolul 11 ​​din PPlVS № 4/23.12.1968, articolul 3 și articolul 11 ​​din TR № 3/22.04.2005 din secțiunea Interpret. № 3/2004 a Curții Supreme de Casație și a articolului 19 din TR № 1/04.01.2001 a Curții Supreme de Casație.

K. Pta din RB ridică, de asemenea, următoarea întrebare: Când subiectul litigiului pentru acordarea despăgubirilor pentru daune morale în temeiul art. 2, alin. 1, punctul 3 din SMRDA este prezentat în cadrul obișnuitului pentru astfel de cazuri, dacă instanța poate accepta ca daune stabilite peste cele obișnuite din punct de vedere al intensității și al tipului și dacă datorează motivația acestor concluzii.

Toată lumea contestă apelul de casare din partea celeilalte părți.

Pentru a susține parțial cererea formulată, instanța de apel a acceptat acest lucru printr-un decret din 11.03.2011, în conformitate cu următoarele № 1/2011 OT a fost adus în calitate de inculpat pentru infracțiuni în temeiul art. 357, alin. 2, supra alin. 1, supra art. 26, alin. 1 și în temeiul art. 387, alin. 3, supra alin. 2, supra alin. 1, supra art. 26, alin. 1 NK. Cu un decret din 16.11.2011 a fost acuzat de o infracțiune în temeiul art. 289, supra Art. 26, alin. 1 NK.

Cu un decret din 11.03.2011 OT a fost reținut pentru o perioadă de 72 de ore, iar cu o hotărâre № 90/14.03.2011 a lui L. sub chnhd № 125/2011 a fost luat în custodie „detenție în custodie”.

Prin ordinul № 37/23.02.2012 al L. sub chnd № 66/2012, care a intrat în vigoare la 02.03.2012, măsura a fost modificată în „arest la domiciliu”, iar prin ordinul № 193/10.05.2012. Al VTAS - în garanție în numerar în valoare de 6.000 BGN.

La 24.04.2012 a fost depus un rechizitoriu împotriva OT pentru următoarele infracțiuni:

· Conform art. 357, alin. 2, pr. 1 și 2, supra alin. 1 și 2, supra art. 26, alin. 1 Cod penal - săvârșit în perioada 24.08.2010 - 19.01.2011 în Veliko T.;

· Conform art. 387, alin. 3, ex. 2, 3 și 4, coroborat cu alin. 2, pr. 1, coroborat cu alin. 1, pct. 2, coroborat cu art. 26, alin. 1 Cod penal - săvârșit în perioada iunie 2008 - 17.02.2011 în Gorna O.;

· Conform art. 289, supra Art. 26, alin. 1 Cod penal - comis în perioada 17.09.2010 - 26.10.2010 în Veliko T. și Gorna O...

Potrivit rechizitoriului, a fost format nr. 457/2012 al VTOS.

În cadrul unei ședințe judecătorești din 28.10.2013, ca urmare a unei modificări legislative, o modificare a acuzației în partea infracțiunii prevăzută la art. 357, alin. 2, ex. 1 și alin. 2, supra alin. 1, pct. 2 din Codul penal, iar VT este acuzat de o infracțiune în temeiul art. 145a, alin. 2, pr. 2, supra alin. 1, pr. 2 NK.

Cu sentința № 58/11.06.2014 sub no № 457/2012 a VTOS OT:

· A fost găsit vinovat de acuzarea infracțiunii în temeiul art. 145a, alin. 2, pr. 2, supra alin. 1, pct. 2 din Codul penal și a fost condamnat la „închisoare” pentru un termen de 1 an și o amendă de 2.000 BGN și

· Este achitat de acuzația de infracțiune prevăzută la art. 145a, alin. 2 din Codul penal, în temeiul art. 357, alin. 2, pr. 1 și 2, supra alin. 1, pct. 2, supra art. 26, alin. 1 din Codul penal și în temeiul art. 387, alin. 3, ex. 2, 3 și 4, supra alin. 2, pr. 1, supra alin. 1, punctul 2 de mai sus art. 26, alin. 1 din Codul penal și în temeiul art. 289, coroborat cu art. 26 din Codul penal din lipsa dovezii acuzației.

Prin decizia № 149/31.07.2015 sub nr. № 389/2014 a Curții de Apel - V. pedeapsa a fost modificată în partea condamnatoare, deoarece pedeapsa „închisoare” a fost majorată la 3 ani, iar executarea acesteia a fost amânată pentru termen de 4 ani, iar în partea de achitare este confirmată.

Respectarea forței obligatorii a sentinței intrate în vigoare în partea cu care OT este achitat, ținând seama de prevederile art. 2, alin. 1, punctul 3 din SMRDA și instrucțiunile obligatorii din articolul 11 ​​din TR № 3/22.04.2005 sub Interpret. № 3/2004 a Curții Supreme de Casație, potrivit căreia statul datorează despăgubiri pentru daune și în cazul achitării parțiale în cazul legăturii cauzale dovedite între acuzarea ilegală a unei infracțiuni și daunele suferite, instanța de apel a procedat la clarificarea aceste circumstanțe în cauză sunt legate în mod cauzal de acuzația ilegală și sunt relevante pentru suma justă a creanței.

Instanța a luat în considerare faptul că la data acuzațiilor OT deținea o funcție de conducere în sistemul Ministerului de Interne - șef al sectorului B., fusese angajat pe termen lung în sistemul respectiv, iar acuzațiile erau adus în calitatea sa oficială. Prin urmare, el a considerat că este vital să presupunem că experiențele negative întreprinse de acuzația ilegală au un volum și o intensitate mai mari. De asemenea, a ținut cont de faptul că acuzațiile au devenit publice prin publicații în mass-media și mass-media, care discreditaseră și avariată reputația profesională a reclamantului. Instanța de apel a constatat că au fost stabilite maltratările OT în cercurile profesionale și intensitatea ridicată a intervenției datorită poziției sale ridicate în ierarhia oficială. El s-a referit, de asemenea, la probele orale adunate prin interogatoriul Sf. DD că înainte de implicarea sa în calitate de inculpat OT se bucura de încredere și autoritate în societate și, după acuzații, era convins că chiar și cei mai apropiați prieteni ai săi se îndoiesc de vinovăția sa.

Apoi, instanța de apel a ținut cont că legea prevedea pedepse de la 3 la 10 ani și de la 5 la 165 de ani pentru acuzațiile pentru infracțiuni în care OT a fost achitat. El a adăugat că sancțiunile severe au cauzat reclamantului teama și anxietatea unei condamnări nedrepte și, așadar, privării sale ilegale de libertate pentru o perioadă considerabilă de timp.

De asemenea, a ținut cont de perioada de aproximativ un an în care OT a fost supus celei mai severe măsuri de reținere, „reținerea în custodie”, modificată inițial prin „arest la domiciliu”, în care reclamantul a suferit și restricții asupra omului său drepturi. El a evaluat, de asemenea, probele orale colectate, potrivit cărora stresul suplimentar de mare intensitate, frica și suspiciunea tuturor celor aflați în custodie au fost cauzate de faptul că în custodie OT a fost obligat să locuiască cu persoane pe care el însuși le deținuse ca ofițer de poliție. și executarea pedepsei pentru infracțiuni descoperite de el. Bărbatul care a turnat mâncarea în custodie, de exemplu, ispășea o pedeapsă pentru crimă dezvăluită de OT. Prin urmare, nu a acceptat mâncarea la care avea dreptul și, în schimb, martorul R a primit mâncarea. Acesta din urmă a observat cazuri (de două ori ) în care O T. a fost împins de alte persoane în arest și a primit amenințări. El a fost prezent la o vizită în care soția lui OT a declarat că va rămâne cu el din rușinea umană. Ulterior a aflat că cei doi au divorțat. De-a lungul detenției sale, OT a fost foarte speriat și îngrijorat de amenințările făcute împotriva sa. A luat pastile. A slăbit. Au început problemele de sânge. După eliberarea sa din arest, s-a schimbat semnificativ. S-a închis.

Urmărirea penală ilegală a avut un impact negativ nu numai asupra relațiilor conjugale. Fiica mică a lui OT a plâns și a refuzat să meargă la școală. Logodna fiicei sale mai mari, care locuia în Australia, a fost, de asemenea, anulată.

Curtea de apel a luat în calcul și probele adunate prin concluziile examinării medicale medico-legale psihologice și medico-legale. Vechiul Testament este un tip de personalitate care se caracterizează prin depunerea unor eforturi mari pentru atingerea obiectivelor, eforturi pentru realizare, competiție, agresivitate, grabă, nerăbdare, neobosire, personalitate extrovertită, al cărei confort depinde de comunicarea cu ceilalți. Plasat într-o situație similară, în special în custodie, unde a simțit că viața lui este în pericol, a deblocat mecanisme de protecție în VT. Datorită incapacității sale de a-și exprima în mod deschis sentimentele ostile - obstacolul provine din creșterea și pregătirea familiei sale în structurile Ministerului de Interne - este forțat să le suprime, și acesta este motivul deteriorării sănătății sale. Hipertensiune arterială cu inimă hipertensivă, boală metabolică - hiperuricemie (de la pierderea bruscă în greutate la obezitatea de gradul III). Privarea de libertate, inclusiv restricțiile din perioada arestului la domiciliu, conștientizarea consecințelor grave ale situației în care a fost plasat din cauza acuzației ilegale, lasă urme de durată în personalitatea Vechiului Testament - fizic și psihologic. Există o estompare a acestor procese, dar în același timp - și apariția neașteptată a amintirilor, a coșmarurilor și a apatiei.

Pe de altă parte, instanța de apel a ținut cont și de circumstanțele pe care reclamantul le-a indicat în declarația de creanță ca atare, care sunt relevante pentru stabilirea despăgubirii pentru daune morale, dar pentru care instanța de apel a admis că nu a fost dovedită să fie legat de acuzația ilegală. - că hipertensiunea lui OT datează de 8-10 ani înainte de a fi pus sub acuzare.

În evaluarea agregată a circumstanțelor manifestate obiectiv, pe care instanța de apel a acceptat-o ​​drept motiv pentru acuzațiile aduse ilegal pentru infracțiunile pentru care OT a fost achitat, a stabilit compensarea a 40.000 BGN ca fiind adecvată daunelor morale suferite și respectiv a modificat decizia Tribunalului de Primă Instanță de stabilire a compensației la o rată mai mare.

Prin urmare, ele determină problemele procedurale și de fond, care au fost ridicate de ambii casatori, dar nu sunt soluționate în contradicție cu articolul 11 ​​din PPlVS № 4/23.12.1968, punctele 3 și 5 din TR № 3/22.04. 2005 prin interpretare № 3/2004 a Curții Supreme de Casație și a articolului 19 din TR № 1/04.01.2001 a Curții Supreme de Casație.

Instanța de apel a stabilit despăgubirea pentru daunele morale adecvate acelor circumstanțe relevante pentru criteriul echității în sensul art. 52 din CPA și a refuzat să țină cont de cei pentru care nu a fost stabilită legătura de cauzalitate cu acuzația ilegală. Dacă evaluarea sa este corectă în procedurile prevăzute la art. 288 din Codul de procedură civilă nu poate fi verificat, dar permisiunea dată de instanța de apel este în conformitate cu practica Curții Supreme de Casație în aceste cauze și cu instrucțiunile în aplicarea art. 52 din CPA, dat cu articolul 11 ​​din PPlVS № 4/23.12.1968. Instanța de apel a respectat instrucțiunile obligatorii din articolul 4 din TR № 3/22.04.2015 în cadrul Interp. e. № 3/2004 a Curții Supreme de Casație, potrivit căreia statul datorează despăgubiri pentru despăgubiri în cazul achitării parțiale în cazul unei legături cauzale dovedite între acuzarea ilegală a unei infracțiuni și daunele suferite. Decizia atacată corespunde și articolului 19 din TR № 1/04.01.2001 OSGK al Curții Supreme de Casație, în măsura în care conține acele motive care sunt relevante pentru soluționarea litigiului legal. Pe scurt, prezentul comitet constată că, pe ambele probleme ridicate de ambii recurenți, motivul suplimentar indicat al art. 280, alin. 1, pct. 1 din Codul de procedură civilă pentru admiterea deciziei la controlul de casare.

Problema ridicată de Parchetul Republicii Bulgaria pe cont propriu nu stabilește decizia atacată. Potrivit motivelor expuse, daunele constatate nu se încadrează în obișnuite, iar cazul soluționat este specific - atât datorită realizării profesionale a VT la momentul acuzării, cât și datorită răspunsului larg al publicului, precum și datorită perioadei îndelungate de timp. perioada inițială a impus o măsură severă de constrângere procedurală, atât din cauza caracteristicilor specifice ale executării sale în relațiile cu alte persoane aflate în custodie, cât și din cauza gravității infracțiunilor pentru care OT fusese acuzat ilegal. Această specificitate a fost luată în considerare de instanța de apel la stabilirea cuantumului despăgubirii acordate.

Primele trei chestiuni, pe care Cassator OT le-a ridicat independent, nu determină decizia atacată. Potrivit motivelor expuse, instanța de apel a respectat sentința intrată în vigoare - atât în ​​condamnarea sa, cât și în partea sa de achitare. El a acceptat că compoziția art. 2, alin. 1, pct. 3 din SMRDA efectuează, de asemenea, acuzația, care în perioada de suspendare a procedurii penale a fost dezincriminată, iar la stabilirea despăgubirii a avut în vedere acuzația modificată. În conformitate cu prevederile articolului 13 din TR № 3/22.04.2005 în Interp. e. № 3/2004 a Curții administrative supreme a Curții Supreme de Casație în despăgubirea acordată pentru daune morale în temeiul compoziției delictuale conform art. 2, alin. 1, pct. 3 din Codul de procedură civilă a inclus, de asemenea, despăgubirea pentru despăgubiri din măsura impusă de reținere „reținere în custodie”, dar nu a avut obligația și nu a luat în considerare dacă acuzația modificată reflectă legalitatea sa la momentul luând măsura.

În rezumat, problema ridicată de Parchetul Republicii Bulgaria pe cont propriu și primele trei, ridicate de casatorul OT, nu determină decizia apelului și motivul general al art. 280, alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru admiterea controlului de casare.

În acest rezultat al cauzei, costurile suportate în fața Curții Supreme de Casație rămân pe cheltuiala casatorului și nu există niciun motiv pentru care Curtea Supremă de Casație să stabilească remunerația în temeiul art. 38 PENTRU reprezentantul său procedural. Curtea Supremă de Casație a fost sesizată cu cele două apeluri de casare, iar pe cea depusă de OT au fost excluse și motivele indicate pentru admiterea controlului de casare.

Din aceste motive, instanțaDEFINIȚII:

NU TOLERANŢĂ contestația de casare a deciziei № 222/11.10.2017 sub nr. cadastral. № 252/2017 al Curții de Apel Veliko Tarnovo.