portalul

CUPRINS

  • 1 Care sunt condițiile pentru obținerea divorțului?
  • 2 Care sunt motivele divorțului?
  • 3 Care sunt consecințele juridice ale divorțului pentru:
    • 3.1 relații personale între soți (de exemplu, prenume)
    • 3.2 împărțirea bunurilor soților
    • 3.3 copiii minori ai soților
    • 3.4 obligația de a plăti întreținerea celuilalt soț?

  • 4 Ce înseamnă în practică termenul legal „separare legală”?
  • 5 Care sunt condițiile separării legale?
  • 6 Care sunt consecințele juridice ale separării legale?
  • 7 Ce înseamnă în practică termenul „anulare a căsătoriei”?
  • 8 Care sunt condițiile pentru anularea căsătoriei?
  • 9 Care sunt consecințele juridice ale anulării unei căsătorii?
  • 10 Există mijloace extrajudiciare alternative de soluționare a problemelor de divorț fără a merge în instanță?
  • 11 Unde este depusă o cerere (cerere) de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalități trebuie respectate și ce documente trebuie anexate cererii?
  • 12 Se poate obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurilor?
  • 13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei?
  • 14 Ce ar trebui făcut pentru a recunoaște într-un stat membru o decizie de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru?
  • 15 La ce instanță ar trebui să mă adresez pentru a mă opune recunoașterii unei decizii de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în astfel de cazuri?
  • 16 Care este legea aplicabilă cazurilor de divorț în care soții nu locuiesc în statul membru al instanței sesizate sau sunt resortisanți ai diferitelor state?

1 Care sunt condițiile pentru obținerea divorțului?

Există două tipuri de divorț în Belgia: divorțul datorat defalcării ireparabile a căsătoriei și divorțul de comun acord.

Divorțul datorat unei defecțiuni ireparabile a unei căsătorii poate fi obținut în două moduri:

Divorțul prin consimțământ reciproc poate fi acordat numai dacă soții prezintă un acord prealabil cuprinzător care stabilește toate consecințele divorțului și dacă ambii soți continuă să își exprime dorința de a pune capăt căsătoriei de comun acord până la acordarea divorțului. Acordul cuprinzător prealabil constă într-un acord care stabilește acordul dintre soți cu privire la bunurile lor respective (articolul 1287 din Codul judiciar) și un acord de divorț care reglementează reședința fiecărui soț în timpul procedurii de divorț, drepturile părintești, gestionarea soții. bunurile copiilor cuplului și dreptul la relații personale cu aceștia în timpul și după divorț, contribuția fiecărui părinte la întreținerea copiilor comuni și valoarea oricărei întrețineri între soți în timpul și după divorț ( Articolul 1288 din Codul judiciar).

2 Care sunt motivele divorțului?

Există două tipuri de divorț în Belgia: divorțul datorat defalcării ireparabile a căsătoriei (articolul 229 din Codul civil) și divorțul de comun acord (articolul 230 din Codul civil).

3 Care sunt consecințele juridice ale divorțului pentru:

3.1 relații personale între soți (de exemplu, prenume)

Odată cu divorțul, căsătoria se rupe în viitor. Foștii soți încetează să mai fie moștenitori legali. Sunt liberi să se recăsătorească. În Belgia, căsătoria nu are niciun efect asupra numelor soților. Cu toate acestea, o persoană căsătorită are dreptul să poarte numele de familie al soțului/soției sale. După divorț, persoana nu mai poate purta în viața de zi cu zi și în viața profesională numele de familie al fostului soț, cu excepția utilizării unui nume comercial în anumite circumstanțe.

3.2 împărțirea bunurilor soților

Proprietatea comună asupra proprietății este încetată. În cazul unui divorț din cauza unei defecțiuni ireparabile a căsătoriei, soții își pierd toate privilegiile pe care și le-au acordat reciproc printr-un acord prenupțial și după căsătorie, precum și privilegiile legate de toate drepturile contractuale de a dispune de bunuri moștenite moștenitori, dacă nu se convine altfel. În cazul unui divorț prin consimțământ reciproc, soții își stabilesc în prealabil drepturile respective prin intermediul unui acord prealabil cuprinzător între ei (a se vedea întrebarea 1).

3.3 copiii minori ai soților

Dizolvarea unei căsătorii prin divorț nu are niciun efect asupra drepturilor copiilor născuți în timpul căsătoriei (articolul 304 din Codul civil). În urma dizolvării căsătoriei prin divorț, drepturile părintești cu privire la copii și administrarea bunurilor lor vor fi exercitate în comun de către soți sau de către soțul căruia aceste drepturi și administrația în cauză sunt acordate prin acord între părți sau de către ordinul președintelui emis în contextul procedurilor provizorii (référé/kort geding) (articolul 302 din Codul civil). Fiecare dintre foștii soți trebuie să contribuie, în funcție de mijloacele de care dispun, la cazarea, întreținerea, supravegherea, educarea și instruirea copiilor până la împlinirea vârstei majore sau până la finalizarea studiilor, dacă nu au finalizat-o până la împlinirea vârstei majore. vârsta adultă (articolul 203 din Codul civil) și trebuie să plătească partea sa din cheltuielile ordinare și extraordinare care decurg din această obligație (articolul 203bis din Codul civil). Această contribuție ia de obicei forma unei plăți de întreținere, care este stabilită fie de instanțe, fie prin acord.

3.4 obligația de a plăti întreținerea celuilalt soț?

Divorțul de comun acord: soții își determină în prealabil drepturile respective printr-un acord cuprinzător prealabil între ei (a se vedea întrebarea 1). În timpul și după procedura de divorț, aceștia pot conveni cu privire la cuantumul oricărei întrețineri, formula pentru indexarea acesteia și condițiile de revizuire a cuantumului acesteia (articolul 1288 (1), al patrulea paragraf din Codul judiciar).

În orice caz, instanța poate crește, micșora sau înceta plata întreținerii în cazul în care, din cauza apariției unor circumstanțe noi dincolo de controlul părților, suma nu mai este adecvată. În cazul divorțului numai din cauza unei defecțiuni ireparabile a căsătoriei, instanța poate, de asemenea, să ajusteze cuantumul întreținerii în cazul în care divorțul duce la o modificare a situației financiare a soților.

4 Ce înseamnă în practică termenul legal „separare legală”?

Separarea legală (séparation de corps/scheiding van tafel en bed) nu rupe relația conjugală, ci reduce drepturile și obligațiile reciproce ale soților: obligația de a trăi împreună se stinge și proprietatea este împărțită.

5 Care sunt condițiile separării legale?

Condițiile pentru anunțarea separării legale sunt aceleași cu cele pentru anunțarea divorțului.

6 Care sunt consecințele juridice ale separării legale?

Separarea legală nu rupe relația conjugală, ci reduce drepturile și obligațiile reciproce ale soților. În ceea ce privește soții înșiși, separarea juridică stinge doar obligația de a trăi împreună și obligația de a se ajuta reciproc (devoir d’assistance/bijstandsplicht). Obligația loialității și obligația de sprijin material (devoir de secours/hulpplicht) rămân în vigoare (articolul 308 din Codul civil). Separarea legală duce la împărțirea proprietății (articolul 311 din Codul civil). În ceea ce privește copiii, consecințele separării legale sunt aceleași cu cele ale divorțului. Soții care s-au despărțit nu au dreptul la întreținere, dar sunt supuși obligației de a primi sprijin material (articolul 213 din Codul civil).

Consecințele separării legale prin consimțământ reciproc sunt aceleași cu cele ale divorțului prin consimțământ reciproc și se soluționează prin acordul prealabil dintre soți, deși relația conjugală nu a fost dizolvată. Obligațiile de loialitate și sprijin material rămân, de asemenea, în vigoare.

7 Ce înseamnă în practică termenul „anulare a căsătoriei”?

Nulitatea căsătoriei este o sancțiune civilă, care se aplică în cazul în care căsătoria a fost încheiată cu încălcarea legii, în ciuda verificărilor preliminare efectuate de persoana de stare civilă.

8 Care sunt condițiile pentru anularea căsătoriei?

Invaliditatea „absolută” a căsătoriei este prezentă în următoarele cazuri:

O invaliditate „relativă” a căsătoriei există în cazul unei erori în consimțământul unuia sau a ambilor soți sau a unei identități eronate (articolele 180 și 181 din Codul civil).

9 Care sunt consecințele juridice ale anulării unei căsătorii?

Anularea unei căsătorii duce la eliminarea consecințelor acesteia atât pentru trecut, cât și pentru viitor. Efectele sale au efect retroactiv de la data căsătoriei. Toate consecințele căsătoriei dispar. Se crede că căsătoria nu a fost niciodată încheiată.

Atunci când soții au încheiat căsătoria cu bună-credință, cu alte cuvinte, atunci când nu erau conștienți de existența unor motive pentru anularea acesteia, instanța poate dispune ca casatoria să fie anulată numai în viitor, păstrând consecințele legate de trecut. Atunci când numai unul dintre soți a intrat în căsătorie cu bună credință, consecințele căsătoriei pot beneficia numai de soțul respectiv.

Consecințele căsătoriei în beneficiul copiilor persistă chiar și atunci când niciunul dintre soți nu a intrat în căsătorie cu bună credință. Toți copiii născuți în timpul unei căsătorii anulate sau în termen de 300 de zile de la anularea acesteia continuă să fie considerați copiii soțului în căsătoria anulată.

10 Există remedii extrajudiciare alternative pentru problemele de divorț fără a merge în instanță?

Decizia de divorț rămâne de competența instanțelor judecătorești.

11 Unde este depusă o cerere (cerere) de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalități trebuie respectate și ce documente trebuie anexate cererii?

Cererile de divorț sau despărțire legală din cauza defalcării ireparabile a căsătoriei sau cererile de transformare a separării legale în divorț sunt audiate de instanța de fond (tribunal de première instance/vredegerecht) în a cărei circumscripție se află ultima casă sau domiciliul familiei pârâtului. ) (Articolul 628 (1) (1) din Codul judiciar).

În cazul unui divorț de comun acord, soții aleg o instanță de primă instanță (articolul 1288bis (2) din Codul judiciar).

Cererea de anulare a căsătoriei este soluționată de instanța de fond la locul de reședință al inculpatului (articolul 624 din Codul judiciar).

În cazul unui divorț din cauza unei defecțiuni ireparabile a căsătoriei, cererea se depune: 1. printr-o notificare comunicată de un executor judecătoresc (huissier de justice/gerechtsdeurwaarder), în conformitate cu articolul 229 alineatul (1) din Codul civil; 2. în comun - în conformitate cu articolul 229 alineatul (2) din Codul civil, printr-o cerere comună în conformitate cu articolul 1026 și următoarele. din Codul judiciar, semnat de fiecare dintre soți sau cel puțin de un avocat sau de un notar (articolul 1254 (1) din Codul judiciar); sau 3. unilateral, în conformitate cu articolul 229 alineatul (3) din Codul civil, prin depunerea unei cereri pentru proceduri contradictorii ordinare în conformitate cu articolele 1034bis-1034sexies din Codul judiciar. În orice caz, documentul de inițiere a procedurii trebuie să conțină, pe lângă informațiile solicitate în mod normal, o descriere detaliată a faptelor și o declarație care să conțină detalii despre fiecare dintre copii (articolul 1254 alineatul (1) din Codul judiciar). Certificatul de căsătorie civilă, certificatele de naștere ale fiecărui copil și dovada identității și naționalității fiecărui soț trebuie, de asemenea, să fie prezentate, cu excepția cazului în care pot fi găsite în registrul populației sau în registrul cetățenilor străini (articolul 1254 (2). ) din Codul judiciar).

Divorțul de comun acord este solicitat prin depunerea unei cereri la instanță (requête/verzoekschrift). În plus față de documentele necesare pentru divorț din cauza defalcării ireparabile a căsătoriei, trebuie prezentate acordurile preliminare încheiate între părți și, după caz, un inventar al bunurilor lor.

12 Se poate obține asistență juridică pentru a acoperi costurile procedurilor?

Se aplică regulile obișnuite. Vedea Fișă informativă privind asistența juridică.

13 Este posibil să se facă recurs împotriva unei decizii privind divorțul/separarea legală/anularea căsătoriei?

Orice decizie de aprobare sau respingere a unei cereri de divorț sau separare legală din cauza unei defecțiuni ireparabile a căsătoriei sau a unei cereri de anulare a căsătoriei poate fi atacată în termen de o lună de la data comunicării hotărârii, indiferent dacă este vorba de o hotărâre, absența uneia dintre părți sau într-o hotărâre pronunțată după audierea ambelor părți (articolul 1048 alineatul (1) și articolul 1051 alineatul (1) din Codul judiciar).

Contestația împotriva unei decizii prin care se dispune divorțul va fi admisibilă numai dacă se bazează pe nerespectarea condițiilor legale pentru divorț sau conciliere ale soților. O astfel de contestație poate fi formulată de procuror în termen de o lună de la emiterea deciziei. În acest caz, este comunicat ambelor părți. Poate fi depusă de unul dintre soți sau de ambii soți, separat sau în comun, în termen de o lună de la decizie. În acest caz, este comunicată procurorului, iar dacă plângerea este depusă de un singur soț, aceasta este comunicată și celuilalt soț. În toate cazurile, o cale de atac bazată pe conciliere trebuie să fie formulată în comun de ambii soți în termen de o lună de la decizie. O astfel de contestație este comunicată procurorului (articolul 1299 din Codul judiciar). O contestație împotriva unei decizii de refuz al divorțului sau separării legale prin consimțământ reciproc va fi admisibilă numai dacă este depusă de ambele părți, separat sau în comun, în termen de o lună de la decizie (articolul 1300 din Codul judiciar).

14 Ce ar trebui făcut pentru a recunoaște într-un stat membru o decizie de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru?

15 La ce instanță ar trebui să mă adresez pentru a mă opune recunoașterii unei decizii de divorț/separare legală/anulare a căsătoriei emisă de o instanță dintr-un alt stat membru? Care este procedura în astfel de cazuri?

Principiul de bază al Regulamentului Bruxelles IIa și al Codului de drept internațional privat este recunoscut automat fără a necesita pași procedurali speciali. Cu toate acestea, în cazul în care recunoașterea se referă la Regulamentul Bruxelles IIa, orice parte interesată poate, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 2, să solicite recunoașterea sau nerecunoașterea unei decizii (articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul Bruxelles IIa) . În cazul în care Regulamentul Bruxelles IIa nu se aplică, orice parte interesată sau procuror poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 din cod, să solicite o declarație de recunoaștere totală sau parțială sau de nerecunoaștere a deciziei (articolul 22 ( 2) din Cod).

16 Care este legea aplicabilă cazurilor de divorț în care soții nu locuiesc în statul membru al instanței sesizate sau sunt resortisanți ai diferitelor state?

Articolul 55 alineatul (1) din cod conține o regulă pentru alegerea legii în caz de divorț și separare juridică cu dimensiune internațională. Divorțul și separarea legală sunt guvernate de:

  • legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la momentul depunerii cererii;
  • dacă ambii soți nu sunt rezidenți în mod obișnuit în același stat, conform legii statului pe teritoriul căruia a fost situată ultima reședință obișnuită comună a soților, cu condiția ca unul dintre ei să aibă reședința obișnuită în acel stat la momentul cererii;
  • dacă reședința obișnuită a oricăruia dintre soți nu se află în statul în care a fost situată ultima reședință obișnuită comună, în conformitate cu legislația statului al cărui ambii soți sunt cetățeni la momentul cererii;
  • în alte cazuri prin legea belgiană.

Conceptul de „reședință obișnuită” este definit la articolul 4 alineatul (2) din cod. „Reședință obișnuită comună” nu înseamnă neapărat reședința la aceeași adresă sau în aceeași municipalitate, ci mai degrabă reședința în aceeași țară. Legea menționată la articolul 55 alineatul (1) din cod nu poate fi aplicată atunci când legea respectivă nu recunoaște instituția divorțului. În acest caz, se aplică legea menționată în următorul criteriu alternativ la alineatul (1) (articolul 55 alineatul (3) din cod).

Soții au, de asemenea, o oportunitate limitată de a alege legea aplicabilă: atunci când aplică, pot alege legea statului al cărui resortisanți sunt sau dreptul belgian (articolul 55 alineatul (2) din cod). Această alegere poate fi făcută cel târziu în momentul primei înfățișări în fața instanței judecătorești care solicită divorțul sau separarea legală.

Legea aplicabilă menționată la articolul 55 din cod stabilește norme privind: admisibilitatea unei cereri de separare legală; motivele și condițiile pentru divorț sau separare legală sau, în cazul unei cereri comune, condițiile pentru consimțământ, inclusiv modul în care este exprimat; obligația soților de a conveni asupra măsurilor referitoare la personalitatea, întreținerea și proprietatea soților și a copiilor pentru care sunt responsabili; și dizolvarea relației conjugale sau, în caz de separare, gradul de slăbire a relației respective (articolul 56 din cod).

Acest site web face parte din „Europa ta”.

Așteptăm cu nerăbdare să primim comentariile dvs. cu privire la utilitatea informațiilor furnizate.

Versiunea în limba națională a acestei pagini este menținută de punctul de contact relevant al Rețelei judiciare europene. Traducerile au fost făcute de Comisia Europeană. Orice modificări aduse originalului de către autoritățile naționale competente nu pot fi încă reflectate în traduceri. Nici ECM și nici Comisia Europeană nu își asumă nicio responsabilitate cu privire la informațiile sau datele conținute sau menționate în acest document. Vă rugăm să vizitați secțiunea „Informații legale” pentru a vedea regulile privind drepturile de autor pentru statul membru responsabil pentru această pagină.