Cantitățile totale de gaze arse și separate în regiune ajung la 146 milioane de metri cubi

atmosferă

Arderea și eliberarea unor cantități uriașe de gaze naturale în atmosferă de la instalațiile din bazinul Perm este semnificativ mai intensă decât se credea anterior, scrie Bloomberg.

Cercetările privind practicile conflictuale de ardere și descărcare se concentrează de obicei pe emisiile producătorilor de petrol din vârful puțurilor.

Însă instalațiile de procesare a gazelor naturale din regiune primesc mai mult gaz decât pot suporta, obligându-i să ardă sau să elibereze în atmosferă aproximativ 190 de milioane de metri cubi (57,9 milioane de metri cubi) pe zi anul trecut, ceea ce reprezintă o creștere de 30% suma totală eliberată, în valoare de aproximativ 810 milioane de metri cubi (146,8 milioane de metri cubi), potrivit Rystad din Oslo. Aceste volume sunt suficiente pentru a satisface nevoile a 5 milioane de gospodării americane.

Arderea gazelor a atras critici asupra producătorilor din bazinul permian, întrucât consumatorii și investitorii își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, care sunt în mare parte responsabile de schimbările climatice.

Gazul ars și eliberat este un produs nedorit al producției în bazinul permian, deoarece nu există conducte care să-l devieze.

Rystad folosește informații de la Agenția SUA pentru Protecția Mediului, Comisia Feroviară din Texas, care reglementează petrolul și gazul de stat, și propriile estimări.

Ryan Seaton, unul dintre cei trei comisari ai autorității de reglementare, intenționează să lanseze săptămâna viitoare un raport de arsuri de primă natură pentru a oferi publicului informații mai bune.

Potrivit lui Rystad, volumele totale de gaze arse probabil nu sunt raportate complet corect și cantitatea lor este mai mare. Dintre cei 50 de operatori din bazinul Permian, doar șapte publică date despre arsuri, ceea ce înseamnă că există lacune evidente.

Autoritățile de reglementare din Texas au fost presate de conservatori și de unii mari producători de petrol pentru a permite industriei să ardă cantități record de gaz. Deși această resursă este mai sigură și mai curată decât metanul, arderea eliberează dioxid de carbon și risipește o sursă utilă de energie.

Oponenții activității în cauză susțin că producătorii nu ar trebui să permită forajele sondelor în mod arbitrar decât dacă au un plan pentru emisiile lor.