singurătății

Potrivit diverselor date, peste 40% dintre oameni experimentează stări dureroase de singurătate în anumite perioade din viața lor. Aceste stări nu depind atât de mult de numărul de prieteni, cât de calitatea subiectivă a relațiilor pe care le creăm. Cu alte cuvinte, indiferent dacă ne simțim îndepărtați emoțional sau conectați la mediul nostru.

Peste 60% dintre persoanele singure sunt de fapt căsătorite

Atunci când partenerii într-o căsătorie nu își împărtășesc sentimentele, gândurile și experiențele, îi poate distanța emoțional și îi poate face să se simtă singuri. Adesea, oamenii în astfel de relații cred că partenerul lor nu le poate oferi conexiunea profundă și sprijinul de care simt că au nevoie. Chiar dacă acest lucru este adevărat într-o oarecare măsură, dificultatea provine și din faptul că singurătatea ne distorsionează percepția despre relația noastră.

Aceste distorsiuni îi obligă pe oameni să se retragă și mai mult din mediul înconjurător, care este paradoxal plin de așteptări de a atenua aceeași singurătate. În astfel de situații, tindem să credem că nimănui nu-i pasă de noi, că, dacă căutăm sprijin, vom fi respinși din nou. De aceea, tindem să deturnăm oportunitățile pentru un contact mai strâns, ceea ce închide cercul vicios al izolației în creștere.

Datorită dificultății noastre de a înțelege cum respingem noi înșine oamenii și cum îi distanțează și mai mult, acceptăm izolarea ca o confirmare a fricii noastre că nimănui nu îi pasă de noi.

Singurătatea ne afectează și fizic

Conduce la hipertensiune arterială și colesterol, stimulează reacțiile psihologice și fiziologice la stres. Din acest motiv, singurătatea cronică crește riscul bolilor cardiovasculare și afectează sistemul imunitar, care începe să funcționeze mai puțin eficient și ne face mai vulnerabili la dezvoltarea diferitelor boli. Cercetările arată că singurătatea duce la riscuri pentru sănătate similare cu riscurile fumatului.

Sentimentele de singurătate sunt un predictor important al depresiei viitoare. Prezența depresiei clinice poate fi mecanismul prin care singurătatea afectează sănătatea fizică și mentală, precum și diverse aspecte ale calității vieții - nutriție, somn, diverse activități etc.

La unii oameni, stările de singurătate încep treptat

De exemplu, din cauza contactului limitat cu prietenii care emigrează, au copii, sunt angajați profesional etc. În alte cazuri, se observă evenimente semnificative de viață, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, separarea de un partener, un nou loc de muncă, pensionare etc. Aceste schimbări externe sunt importante, dar mai important este modul în care sunt experimentate subiectiv, adică. cât de mult suntem capabili să facem față pierderilor și diviziunilor, să ne păstrăm relațiile pe termen lung și dacă acestea ne aduc satisfacție sau nu.

Singurătatea ca produs al mediului

Pare tentant să spunem că persoanele singure tocmai s-au născut așa, dar un studiu pe termen lung a 8.000 de gemeni identici a constatat că, dacă unul dintre gemeni se simțea singur și nu era iubit, celălalt era cu 48% mai probabil să aibă experiențe similare. 52% din probabilitatea de a avea o experiență cronică a singurătății este rezultatul mediului în care se formează o persoană.

Care pot fi acești factori de mediu? Pe de o parte, acestea sunt experiențe mai evidente și actuale care descompun capacitatea noastră de a ne conecta, cum ar fi situații de intimidare și izolare școlară, separare de parteneri etc. Uneori, adolescenții caută o ieșire închizându-se într-o lume virtuală în care se identifică cu o imagine idealizată despre ei înșiși sau realizează o retragere disfuncțională din realitatea socială prin consumul de droguri.

Un alt motiv mai puțin evident pentru dezvoltarea unei singurătăți cronice și dureroase este legat de calitatea relațiilor familiale timpurii. Chiar dacă nu au fost victimele unor traume sau abuzuri grave din copilărie, mulți oameni în vârstă singuri își amintesc primii ani de viață ca fiind impregnați de o atmosferă îndepărtată, neglijată, în care relațiile emoționale strânse cu părinții și frații lipsesc pur și simplu. Acest lucru duce de obicei la dificultăți de durată în capacitatea de a crea și dezvolta relații satisfăcătoare. Și anume, este factorul determinant pentru apariția și aprofundarea sentimentului cronic de singurătate.

Singurătatea ca foamea

Foamea ne ajută să avem grijă de corpul fizic, iar singurătatea ne stimulează să ne îngrijim psihologic, pentru că pe lângă faptul că suntem biologici, suntem și ființe sociale. Cercetările și experiența clinică arată că bărbații și femeile formează adesea relații și rămân în ele de teama de a nu fi singuri.

Construirea unei relații pe frică nu este cel mai bun început. Până când cineva se simte suficient de sigur și de calm cu privire la cine este, este posibil să te simți singuratic cronic sau să intri într-o relație care își propune să scape de ceva, dar nu de intimitatea adevărată. Depășirea unor astfel de frici și dezvoltarea unei încrederi mai mari în sine pot oferi, de asemenea, alegeri mai mari cu privire la faptul dacă trebuie să fie sau nu într-o relație cu cineva.