afectate
Slăbiciunea musculară sau paralizia completă se datorează mai multor factori. Unul este atunci când comunicarea dintre creier și celulele nervoase din măduva spinării care controlează funcțiile motorii este întreruptă, iar cealaltă este atunci când neuronii motori, nervul periferic sau ambii sunt întrerupți. Cu o problemă sau o leziune a nervului periferic, pacienții suferă de durere și slăbiciune la încheietura mâinii și brațului, cunoscut și sub numele de sindromul tunelului carpian, sau prezintă slăbiciune și paralizie a mușchilor faciali din cauza leziunilor nervului facial, cunoscut și sub numele de paralizia lui Bell. Există o serie de afecțiuni neurologice dobândite sau moștenite în care neuronii motori inferiori sunt deteriorați, cum ar fi poliomielita, sindromul Guillain-Barre sau scleroza laterală amiotrofică.

Paralizia poate fi completă sau parțială, pe una sau ambele părți ale corpului, afectând una sau mai multe zone. Paralizia jumătății inferioare a corpului, inclusiv ambele picioare, se numește paraplegie, iar cea a brațelor și picioarelor este tetrapllegie. Practic, paralizia apare după un accident vascular cerebral, leziuni sau leziuni ale măduvei spinării, precum și o gât rupt.

Aplicarea terapiei și reabilitării persoanelor cu funcții motorii afectate îi ajută să se adapteze la noua lor viață, să fie mai independenți și să limiteze apariția complicațiilor (ulcerelor) care apar într-o situație statică permanentă.

Tratamentul leziunilor măduvei spinării poate fi împărțit în două etape: faza intensivă și reabilitare. Faza intensivă începe din momentul accidentării și continuă până când pacientul se stabilizează. Faza de reabilitare începe imediat după stabilizarea victimei.

Faza intensivă
În timpul fazei intensive, este important ca persoana afectată să primească rapid asistență medicală adecvată. Cu cât pacientul începe mai repede tratamentul, cu atât sunt mai mari șansele de recuperare și limitarea leziunii.
În primele câteva zile ale fazei intense, din cauza șocului coloanei vertebrale, reflexele faciale nu funcționează. În această etapă, este dificil să se pună un diagnostic precis din cauza posibilității ulterioare de complicații neașteptate. În acest stadiu, pacientul poate avea leziuni ale creierului, oase rupte sau vânătăi.

Faza de reabilitare
După faza intensivă, persoana a fost stabilizată și poate continua procesul de reabilitare. Tratamentul în această fază are ca scop restabilirea funcției maxime pierdute. Toate leziunile măduvei spinării sunt diferite, iar planul de reabilitare se bazează pe starea pacientului.

Planul include adesea:

  • Ajutarea pacientului la conștientizarea rănilor sale
  • Introducerea pacientului în posibilitățile de tratament și reabilitare.
  • Ajutarea persoanei să fie cât mai independentă în activitățile sale zilnice, cum ar fi: scăldat, mâncat, îmbrăcat și folosind un scaun cu rotile
  • Ajutând pacientul să accepte noul său mod de viață
  • Învățând persoana cum să aibă grijă de sine.
  • Pregătirea pacientului pentru nevoia constantă de reabilitare