botanică

Salată verde (Lactuca sativa) este o plantă erbacee, o legumă cu frunze din familia Asteraceae.

Istoria salatei:

Salata verde a fost cultivată în Egiptul antic pentru a produce ulei din semințele sale. Există dovezi ale cultivării sale încă din 2680 î.Hr. Salata verde este considerată o plantă sacră a zeului Min (venerat de oameni ca zeul fertilității). Folosirea sa în ceremoniile religioase a dus la crearea multor imagini cu legume în mormintele faraonilor și picturi murale. Romanii credeau că a crescut potența masculină, spre deosebire de grecii antici, care asociau planta cu impotența masculină. Grecii l-au slujit la înmormântări. În Marea Britanie, femeile din secolul al XIX-lea credeau că salata verde poate duce la infertilitate și infertilitate. Ludovic al XIV-lea a încercat să transforme această legumă erbacee verde într-un fel de mâncare tradițional francez.

Tratamentul religios al salatei continuă astăzi în rândul yazidilor, o mică comunitate etno-religioasă kurdă interzisă purtarea albastră și mâncarea de salată.

Dispozitiv pentru salată

Salata verde crește sub forma unei rozete de frunze, atingând un diametru de minimum 15 cm. Frunzele se dezvoltă aproape una de alta (dens) sau au creșterea dizolvată.

Culoarea masei frunzelor poate fi diferită, variind de la verde deschis la verde închis, roșu la violet sau verde amestecat cu violet la sfârșit.

Planta are multe flori mici și gălbui, cu cinci petale care formează o inflorescență mare. Fructele de salată conțin o singură sămânță, care poate fi albă, galbenă, gri sau maro, în funcție de soi.

Există multe tipuri de salată - Lolo Rosso, Boston, chinezesc, aisberg, belgian, cicoare cret și altele.

Înmulțirea salatei

Se consideră că salata verde își are originea în Marea Mediterană și Egipt. Acum sunt cultivate peste tot în lume.

Partea utilizabilă a salatei

Se folosesc frunzele, tulpina și semințele plantei.

Salată compusă chimic

Planta include vitamina K, luteină, beta caroten, vitamina C, calciu, acid folic, fier, vitamina A, vitamina B6, leucopen, potasiu, glicozid (lactucină).

Proprietăți medicinale și aplicarea salatei

Salata verde este o plantă valoroasă datorită proprietăților sale curative și dietetice.

Proprietățile salatei

  • analgezic;
  • expectorant;
  • antioxidant;
  • alimentat cu gaz;
  • sedativ;
  • antipiretic;
  • diuretic;
  • lactogen;
  • antiinflamator;
  • antispasmodic.

Unele afecțiuni și boli în care este utilizat

  • insomnie;
  • pete de vârstă;
  • anxietate;
  • chelie;
  • constipație;
  • fracturi;
  • reumatism;
  • pentru a încetini îmbătrânirea corpului;
  • ulcere aftoase;
  • mătreaţă;
  • colesterol ridicat;
  • astm;
  • cancer de plamani;
  • umflătură;
  • anemie.

Beneficiile salatei se datorează bogăției lor în vitamine și minerale. Salata verde, ca toate legumele cu frunze verzi, conține o cantitate mare de fier, care este implicat activ în tratamentul anemiei. Conținutul ridicat de magneziu din ele ajută la repararea mai eficientă a țesuturilor (nervoase, cerebrale, musculare). Abundența vitaminelor A și C din salată este un instrument puternic în lupta împotriva cancerului, bolilor cardiovasculare și reduce riscul de accident vascular cerebral. Salata verde este recomandată persoanelor care doresc să slăbească (conținutul ridicat de celuloză din ea ajută la intestinele leneșe).

În medicina tradițională iraniană, se recomandă consumul semințelor sale în febra tifoidă. Medicina populară din multe țări susține că această plantă verde ajută la tratarea durerii, reumatismului, tensiunii și nervozității.

Salată verde la gătit

Salata verde se folosește în principal pentru a face salate. În Bulgaria este preferat în lunile de primăvară. Din această legumă cu frunze în combinație cu ceapă proaspătă, ridichi și ouă se prepară „salată de Paște”. Salata verde este un element esențial pentru renumita salată Caesar. Planta este folosită pentru a face supe și sandvișuri. Merge bine cu brânză, pește, carne. Există un tip de salată cultivată pentru semințele sale, din care se extrage ulei.