Adăugarea de semințe de in la dietă poate reduce rezistența la insulină în condițiile pre-diabetice și poate contribui la reducerea riscului de apariție a diabetului de tip 2, potrivit noilor date din Statele Unite și Canada.

avea

Potrivit cercetătorilor, 79 de milioane de americani sunt pre-diabetici, dintre care mulți sunt clasificați ca supraponderali sau obezi. Acest lucru îi prezintă un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 decât persoanele cu greutate normală.

Aportul de doze mici de semințe de in (13 g pe zi) timp de 12 săptămâni a fost asociat cu o scădere semnificativă a rezistenței la insulină, evaluată de modelul homeostatic (HOMA-IR) la bărbații supraponderali sau obezi și la femeile aflate în postmenopauză, conform rezultatelor publicate în Cercetare nutrițională.

Dar nu astfel de efecte pozitive sunt observate la doze mari (26 g pe zi), relatează cercetătorii de la Universitatea din Colorado - Colorado Springs, Universitatea din Montana și Universitatea din Sherbrooke (Canada).

Studiile arată că semințele de in conțin fibre solubile și lignani, care s-au dovedit a avea un efect benefic în diabetul pre-diabet sau cel de tip 2. Semințele conțin, de asemenea, acid alfa linolenic omega 3. Nu s-au observat modificări ale markerilor inflamatori la niciunul dintre pacienții studiați, astfel cercetătorii au respins opinia că acidul alfa linolenic este responsabil pentru efectul pozitiv.

Detalii despre studiu

Conduși de Andrea Hutchins, cercetătorii au recrutat 25 de bărbați supraponderali sau obezi și femei pre-diabetice în postmenopauză pentru a participa la studiul lor încrucișat randomizat. Participanții au luat 0, 13 sau 26 de grame de semințe de in în decurs de 12 săptămâni. Intervenția a fost urmată de o perioadă de curățare de două săptămâni înainte de a trece la o altă intervenție.

Rezultatele au arătat că, în grupul care a primit doze mici de semințe de in (13 g pe zi), glucoza, insulina și măsurătorile au fost măsurate conform modelului homeostatic, dar astfel de reduceri nu au fost raportate în celelalte două grupuri.

Nu s-au observat modificări semnificative în niciunul dintre grupuri în ceea ce privește fructozamina, proteina C reactivă foarte sensibilă, adiponectina și interleukina-6 foarte sensibilă.

Hutchins și colegii ei nu au putut explica de ce numai grupul cu doze mici s-a simțit mai bine și grupul cu doză mare nu.

„Testarea pe termen lung ar trebui să includă măsurarea HbA1c (un marker al prezenței pe termen lung a excesului de glucoză în sânge) în plus față de fructozamină ca marker al controlului glicemic pe termen lung”, spun ei.

In plus, recomandam participantilor sa monitorizeze zilnic nivelurile de glucoza pre si postprandiale folosind un glucometru pentru a masura mai bine efectul semintelor de in ingerate asupra concentratiei de glucoza.