lupta

Rădăcina plantei de sfeclă roșie are o lungă istorie de utilizare ca medicament. Romanii antici, de exemplu, consumau sfeclă pentru a trata febra și constipația. În Evul Mediu, europenii s-au orientat spre aceste rădăcini roșii pentru a trata bolile legate de sânge și digestie. Și medicina antică chineză, care a tratat întotdeauna legumele răcoritoare și dulci cu mare respect, prescrie în continuare sfeclă pentru persoanele care suferă de boli cardiovasculare.

La fel ca multe legume colorate, sfecla nu este o sursă deosebit de mare de vitamine și minerale importante. În schimb, beneficiile sale pentru sănătate sunt atribuite concentrațiilor bogate ale unor compuși cu adevărat speciali.

Trei compuși uimitori în sfeclă

Betanina - Te-ai întrebat vreodată de ce sfecla de zahăr este roșie? Acest lucru se datorează faptului că este una dintre cele mai mari surse de betanină, un pigment roșu-violet cu proprietăți dovedite de combatere a bolilor. De exemplu, un studiu din 2011 publicat în revista Anticancer Drugs in Medicinal Chemistry a constatat că atât doxorubicina (un medicament anticancer popular utilizat în medicamente precum adriamicina), cât și extractele de sfeclă roșie au arătat un efect chemopropilactic în liniile celulare ale cancerului de sân uman și cancerul de prostată, oamenii de știință atribuie aceste beneficii concentrațiilor mari de betan din sfeclă roșie, unul dintre cei mai renumiți pigmenți din grupul betalaină.

Betaine - Se știe că o altă betalaină găsită în sfecla roșie, numită betaină, susține funcția hepatică. De exemplu, un nou studiu publicat în ziarul Amino Acids în ianuarie 2015 a constatat că șobolanii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi suplimentată cu betaină au arătat o reducere a grăsimilor hepatice și îmbunătățirea metabolismului lipidic în comparație cu șobolanii hrăniți cu o dietă de control sau cu o dietă bogată în grăsimi suplimente de betaină. Aceste rezultate sugerează că sfecla poate sprijini tratamentul ficatului gras nealcoolic, o afecțiune hepatică comună, dar reversibilă, asociată cu supraponderalitatea.

Nitrații - Deși nitrații au câștigat o reputație negativă în ultimii ani datorită asocierii lor cu cârnați și alte alimente procesate, nitrații naturali - care se găsesc în legume precum spanacul, ridichile și sfecla - au de fapt beneficii medicamentoase dacă sunt consumați cu moderație. De exemplu, un studiu realizat de cercetătorii de la Baker Heart and Diabetes Institute din Melbourne, Australia, a constatat că voluntarii care au consumat suc de sfeclă au avut o reducere semnificativă a tensiunii arteriale în comparație cu grupul de control. Cercetătorul principal Leah Coles atribuie acest rezultat concentrațiilor mari de nitrați din dieta din sucul de sfeclă roșie.

Alți nutrienți din sfeclă

În timp ce sfecla nu este bogată în substanțe nutritive obișnuite în comparație cu, să zicem, legumele cu frunze verzi, acestea sunt încă o sursă bună de anumite minerale. O cană de sfeclă brută, de exemplu, ne oferă aproximativ 37% din cantitatea zilnică recomandată de folat, 22% din mangan și 13% din potasiu, care este un important macromineral responsabil de reglarea echilibrului apei. Sfecla este, de asemenea, plină de fibre solubile și insolubile, ceea ce o face potrivită pentru tratarea constipației și ca parte a unei diete de slăbit.

Selectarea și gătitul sfeclei

Atunci când alegeți sfecla, căutați-vă pentru soiurile organice care sunt ferme, fără pete și vânătăi. Sfecla mărunțită trebuie evitată deoarece acest lucru indică faptul că rădăcinile sunt vechi.

Deoarece mulți dintre compușii din sfeclă (inclusiv betalainele) sunt deteriorați de căldură, este important să gătiți sfecla ușor. Aburirea atentă a sfeclei timp de aproximativ 15 minute ar trebui să fie suficientă pentru a crește aroma fără a compromite profilul său nutritiv.