mirosului

Simțul deficitar al mirosului la vârstnici este asociat cu o creștere de aproape 50% a probabilității de deces în următorii 10 ani, dar motivele pentru acest lucru nu sunt pe deplin clare.

Disfuncția olfactivă este adesea prezentă înainte de apariția altor simptome cognitive, dar această pierdere poate trece neobservată.

Legătura dintre miros și sănătate este adesea trecută cu vederea, dar din ce în ce mai multe cercetări arată că simțul prost al mirosului poate prezice apariția bolii Parkinson și chiar moartea prematură.

Într-un nou studiu publicat astăzi, 30 aprilie, în Annals of Internal Medicine, Honglei Chen de la Michigan State University și colegii săi au analizat date de la peste 2.000 de persoane cu vârste cuprinse între 71 și 82 de ani.

Fiecare participant este supus unui test care își evaluează capacitatea de a identifica 12 mirosuri obișnuite, cum ar fi scorțișoară, lămâie, benzină și fum. Echipa a urmărit apoi supraviețuirea participanților timp de 13 ani după test.

În comparație cu persoanele care au obținut un scor ridicat la testul simțului mirosului, cei care au identificat corect mai puțin de opt mirosuri au fost cu 46% mai predispuși să moară 10 ani mai târziu și cu 30% mai probabil să moară până la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Analizând datele, echipa a constatat că simțul mirosului mai slab nu a fost asociat cu decesele cauzate de cancer sau boli respiratorii, ci a fost puternic asociat cu decesele cauzate de boala Parkinson și demență, iar asocierea cu decesele cauzate de bolile cardiovasculare a fost slabă.

Se crede că deteriorarea simțului mirosului poate reduce interesul unei persoane pentru alimente, ceea ce duce la pierderea în greutate și deteriorarea stării de sănătate. La rândul lor, deficitele olfactive pot reduce calitatea vieții și pot crește riscul de depresie. Dar echipa a constatat că pierderea în greutate, demența și boala Parkinson reprezintă doar aproximativ 30% din mortalitatea olfactivă mai mare.

Din păcate, oamenii nu sunt conștienți de starea lor olfactivă, care este subestimată și rareori verificată de medici.

„Poate că nu este o idee rea să includem un test olfactiv ca parte a examinărilor medicale în viitor, odată ce aceste potențiale efecte asupra sănătății au fost dezvăluite”, a spus Chen.

Cum este conectat simțul mirosului la creierul nostru?

Procesul de miros activează rețeaua olfactivă complexă din creier. Când mirosim un trandafir, de exemplu, receptorii din nas detectează moleculele care alcătuiesc parfumul unui trandafir.

Neuronii noștri fac noi conexiuni ca răspuns la experiență și acest lucru poate explica de ce aromele ne pot stimula creierul. Foto: Pixabay

Aceste informații sunt apoi trimise în multe zone ale creierului (inclusiv bulbii olfactivi și cortexul olfactiv, hipocampul, talamusul și cortexul orbitofrontal) care ne ajută să procesăm informații despre acest miros.

Pentru a recunoaște parfumul trandafirului, avem acces la cunoștințele noastre stocate despre modelul său de molecule specifice bazat pe experiența anterioară. Așadar, recunoașterea faptului că un parfum aparține unui trandafir este considerată o sarcină cognitivă.

Deficitul simțului mirosului poate semnala declinul cognitiv, dar există exerciții care vă pot ajuta

Există noi dovezi că „antrenamentul mirosului” ne poate îmbunătăți capacitatea de a recunoaște mirosurile. Aceste descoperiri pot oferi o oarecare speranță persoanelor în vârstă care au dificultăți de miros și scăderea asociată a calității vieții.

Animalele expuse la mirosuri multiple dezvoltă mai multe conexiuni între celulele creierului. Acest proces arată că îmbunătățește învățarea și memoria mirosurilor.

La om, antrenamentul olfactiv implică de obicei mirosul unei game largi de mirosuri puternice, care reprezintă principalele categorii de arome - florale (trandafir de exemplu), fructate (lămâie), aromate (eucalipt) sau rășinoase (cuișoare). Persoanele în vârstă se pot concentra asupra anumitor mirosuri, pot încerca să detecteze anumite mirosuri sau să observe intensitatea mirosurilor.

Antrenamentul se repetă de obicei zilnic timp de câteva luni.

Antrenamentul olfactiv poate include identificarea mirosurilor puternice precum cele ale fructelor și condimentelor. Foto: Pixabay

S-a demonstrat că acest antrenament îmbunătățește capacitatea oamenilor de a simți diferențele dintre mirosuri. Într-o măsură mai mică, poate ajuta persoanele cu diferite forme de pierdere olfactivă, inclusiv cele cu leziuni ale creierului, cum ar fi o leziune a capului sau boala Parkinson.

Este important de reținut că un studiu recent al antrenamentului olfactiv la persoanele în vârstă a constatat că acestea nu numai că își îmbunătățesc capacitatea de a identifica mirosurile, dar sunt asociate și cu alte abilități cognitive îmbunătățite.

De exemplu, cei care au urmat antrenament olfactiv au îmbunătățit așa-numita „fluență verbală” (capacitatea de a denumi cuvinte legate de o categorie) în comparație cu participanții de control care au efectuat exerciții de Sudoku.

Rețeaua olfactivă este considerată a fi în special neuroplastică, care poate sta la baza rezultatelor pozitive ale antrenamentului olfactiv.

„Se pare că ne putem antrena creierul prin nas”, conchide Anna Wolf și Alex Bahar-Fuchs de la Universitatea din Melbourne pe site-ul The Conversation.