puterea

  1. Terapia cu animale de companie
  2. Terapia cu cai
  3. Terapia cu delfinii
  4. Terapia cu helminți
  5. Tratamentul cu albine
  6. Terapia peștilor
  7. Terapia lipitorilor

Terapia cu animale, cunoscută și sub numele de zooterapie, este diagnosticul sau tratamentul diferitelor afecțiuni medicale cu ajutorul animalelor. În esență, terapia cu animale este un termen general care include orice tip de terapie bazată pe efectul unei specii de animale sau a unui produs animal. Unele terapii, cum ar fi terapia pentru animale de companie, se bazează doar pe prezența animalului pentru a afecta starea, altele folosesc veninul animalului în scopuri medicinale (venin de șarpe, venin de albine).

Terapia cu animale de companie

Terapia pentru animale de companie se bazează pe interacțiunea dintre animale antrenate și oameni pentru a sprijini tratamentul. Scopul terapiei este ca animalul de companie să ajute pacientul să se refacă sau să facă față unei probleme specifice de sănătate sau a unei boli mintale.

Câinii și pisicile sunt cel mai frecvent utilizate în acest tip de terapie. Datorită conexiunii existente între oameni și animale, un animal de companie poate susține funcțiile fizice, sociale, emoționale și cognitive. În afară de faptul că pisicile și câinii au un efect calmant asupra unor persoane, contactul cu ei și mângâierea lor pot contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea abilităților motorii fine. Alte efecte ale terapiei pot include:

  • Îmbunătățirea capacității motorii;
  • Reducerea anxietății sau a singurătății;
  • Îmbunătățirea comunicării verbale;
  • Dezvoltarea abilităților sociale;

Terapia cu animale de companie poate fi utilă în:

  • pacienți supuși chimioterapiei;
  • pacienți vârstnici;
  • care suferă de boala Alzheimer sau boala Parkinson.
  • veterani cu tulburare de stres posttraumatic
  • victimele accidentului vascular cerebral sau pacienții supuși procedurilor de fizioterapie pentru a recâștiga abilitățile motorii;
  • pacienții cu sănătate mintală afectată.

Pentru a fi eficientă și completă în mod optim, terapia pentru animale de companie este aplicată numai de un specialist în domeniu. Primul pas al terapiei este selecția corectă a animalului de companie. Tipul, rasa, mărimea, vârsta animalului și comportamentul său natural sunt selectate în funcție de boala și starea specifică.

Care sunt efectele secundare ale terapiei cu animale de companie?

Terapia poate provoca reacții adverse la persoanele care suferă de alergii la mătreața animalelor sau la animale în general. Cele mai mari riscuri ale terapiei sunt legate de siguranță și igienă. Prin urmare, înainte de a fi inclus într-un program de tratament, animalul trebuie să îndeplinească anumite criterii:

  • Să fie examinat cu atenție de către un medic veterinar pentru a confirma că nu suferă de nicio boală și că a primit toate imunizările obligatorii;
  • Să poată fi antrenat și controlat;
  • Să fie special instruit în conformitate cu specificul terapiei;
  • Să-și evalueze temperamentul și comportamentul;
  • Pentru a răspunde la îmbrățișări și mângâieri de la străini
  • Nu vă lăsați stresați de tampoane, scaune cu rotile, echipamente medicale sau mișcări rapide și haotice.
  • Aveți un guler de marcare sau de identificare care să le distingă ca „speciale”.

Abordarea față de animal este, de asemenea, extrem de importantă pentru rezultatul favorabil al terapiei. Nu ar trebui să fie permisă nicio încălcare sau abuz. De obicei, terapia se efectuează pe măsură ce câinele sau pisica sunt date pacientului la fiecare ședință, dar în unele cazuri acestea pot deveni proprietatea pacientului. Acest lucru prezintă un risc de probleme de stimă de sine atunci când așteptările au fost nerealiste și, uneori, moartea unor astfel de animale provoacă durere și vinovăție mari la pacienți.

Animalele care participă la terapii pot fi crescute special în acest scop, provenind din grupuri de salvare de rasă pură, donate de persoane private sau adăposturi.

Ce rezultate se pot aștepta de la terapie?

Printr-o astfel de terapie, se poate realiza o reducere a răspunsurilor cardiovasculare la stres. Acest lucru se datorează unui proces numit „contact de confort”, bazat pe crearea unei conexiuni necondiționate între oameni și animale, în care relaxarea are loc prin atingerea animalului. Adesea, alți membri ai familiei care urmăresc sesiunile de terapie din partea laterală declară că se simt mai bine după ce au vizitat animalele de acasă.

Terapia cu cai

Terapia cu cai (hipoterapia) poate ajuta copiii și adulții cu tulburări de mișcare. Calul face peste 110 mișcări vibraționale în direcții diferite, care sunt transmise călărețului, datorită căruia călăria terapeutică are un efect biomecanic asupra corpului uman. În timpul mișcării sale, calul provoacă o ușoară încălzire (temperatura normală a corpului calului este cu aproximativ 1,5 - 2 grade mai mare decât cea umană), masează mușchii picioarelor și organelor pelvine și mărește fluxul sanguin către membrele inferioare. Călăriile pot ajuta la îmbunătățirea echilibrului, coordonării și tonusului muscular. Pentru a menține echilibrul unei persoane pe șa, este necesar să luați poziția corectă și să efectuați mișcări bine coordonate și sincronizate. Aceasta implică un număr mare de grupuri musculare din corp care nu sunt active în activitățile zilnice. În plus, călăria stimulează dezvoltarea abilităților motorii fine, perseverenței, îmbunătățește percepția armonioasă a vieții și a lumii la pacienții cu diferite tulburări mentale.

Hipoterapia este deosebit de importantă în reabilitarea copiilor cu paralizie cerebrală. Călăria terapeutică reduce tonusul crescut și crește forța musculară, reduce gradul de pareză și generează activitate motorie.

Hipoterapia este, de asemenea, eficientă ca metodă auxiliară de recuperare după diverse leziuni, operații, precum și boli ale articulațiilor și ale coloanei vertebrale, în special în ultimele etape ale perioadei de recuperare, când este necesară o activitate musculară crescută pentru a restabili tonusul muscular. Alte indicații pentru hipoterapie includ:

  • Postură tulburată;
  • Scolioză (1-2 grade)
  • Nevroze
  • Osteocondroza;
  • Boală cardiacă hipertensivă (clasa 1-2);
  • Spondiloza (1-2 grade);
  • Afazie;
  • Întârziere mintală;
  • Astm bronșic (formă ușoară);
  • Autism;
  • Artrita și artropatia în faza de remisie pe termen lung;
  • Recuperarea postoperatorie a activității motorii;
  • Boli ale organelor interne fără exacerbare (boli pulmonare, boli intestinale, endocrine și metabolice);
  • Nevroze și tulburări nervoase.

Terapia cu delfinii

Terapia cu delfini devine din ce în ce mai importantă într-o serie de boli. Acesta a fost folosit ca o abordare terapeutică pentru a crește vorbirea și abilitățile motorii la pacienții diagnosticați cu dizabilități de dezvoltare, tulburări emoționale sau fizice. Se crede că dragostea și sprijinul necondiționat oferit de delfini oamenilor pot afecta copiii și pacienții bolnavi mintal, ajutându-i să învețe să aibă încredere. Se crede că delfinii au emoții asemănătoare oamenilor și sunt capabili să stimuleze stima de sine, abilitățile sociale și realizările academice la copii și adulți.

Terapia se desfășoară în bazine speciale cu delfini interiori sau semi-interiori și terapeuți special instruiți, care ajută pacienții (cel mai adesea copiii) să înoate, să atingă, să hrănească sau să mângâie animalele și, în același timp, să lucreze pe zone specifice, cum ar fi vorbirea, comportamentul și abilități motorii.capacități prin programe personalizate.

Cercetările privind mecanismul specific de acțiune și efectul terapeutic sunt încă în curs, dar unele dintre ipoteze sunt:

Terapie într-o atmosferă plăcută - contactul cu delfinii provoacă o reacție emoțională profundă și eliberarea de sentimente și emoții profunde. Se crede că copiii sunt mai receptivi la terapie, deoarece plasați într-un mediu plăcut, sunt mai motivați să-și îndeplinească sarcinile și să acorde mai multă atenție terapeuților. De asemenea, se sugerează că delfinii pot simți zonele deteriorate și leziunile fizice ale corpului uman și pot motiva copiii să folosească aceste părți ale corpului lor.

Sunet - Potrivit susținătorilor acestei teorii, înotul cu delfinii poate provoca modificări fiziologice ale celulelor și țesuturilor în corp, deoarece delfinii au biosonar natural și emit unde ultrasonice, orientându-se astfel în spațiu (un proces denumit ecolocație). Sunetele emise de delfini sunt atât de puternice încât pot provoca „cavitații” (cavități) în structura moleculară a fluidelor și a țesuturilor moi, iar frecvențele semnalelor pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului. De asemenea, este luată în considerare posibilitatea sonarului delfinilor de a induce de fapt un proces de vindecare prin creșterea celulelor T și a endorfinelor.

Alte dovezi sugerează că, în timpul procedurilor terapeutice cu delfinii, are loc o comunicare foarte bună între părțile stângi și drepte ale creierului, care este în esență o afecțiune neurologică rară asociată cu conștiința crescută și capacitatea de a învăța.

Printre efectele observate ale terapiei cu delfini se numără:

  • Schimbare emoțională puternică;
  • Liniştitor;
  • Îmbunătățirea comunicării;
  • Concentrație crescută;
  • Creșterea încrederii și încrederii în sine;
  • O mai bună coordonare;
  • un sistem imunitar care funcționează mai bine.

Potrivite pentru terapia cu delfini sunt condiții precum:

  • Autism;
  • Sindromul Down;
  • Tulburări neurologice;
  • Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție;
  • Întârziere în dezvoltare;
  • Ameliorarea durerii și a leziunilor coloanei vertebrale;
  • Paralizia musculară;
  • Depresie;
  • Probleme de vorbire.

Terapia cu helminți

Tratamentul cu helminti (un tip de parazit intestinal) este o abordare experimentală a tratamentului anumitor boli autoimune, astm, alergii și procese inflamatorii. Diverse studii au arătat că introducerea controlată a unor organisme intestinale mici, benigne, atent selecționate, precum viermi sau trichuride, poate restabili echilibrul sistemului imunitar al gazdei și poate suprima dezvoltarea anumitor boli, punându-le în remisie.

Terapia cu helminți a fost studiată pentru mai multe boli, inclusiv alergii, astm, diabet de tip 1, colită ulcerativă, boala Crohn și scleroză multiplă. Infecția apare de obicei prin injectarea ouălor în parazit. Se crede că la pacienții cu boala Crohn anghilomii pot reduce răspunsul autoimun al organismului și astfel pot reduce infecțiile gastro-intestinale. Unii cercetători cred că, deoarece copiii de astăzi nu sunt expuși la boli parazitare ca în trecut, incidența unor boli precum boala Crohn la adulți a crescut. Tratamente precum terapia cu viermi sunt acum necesare pentru a restabili echilibrul autoimun natural al organismului. Cu toate acestea, sunt încă efectuate diferite studii pentru a găsi helminti (paraziți) care au efecte secundare minime, cu multe beneficii. Ca efecte secundare ale terapiei cu hookworm, pot apărea probleme ale pielii, diaree, anemie și scădere în greutate, care sunt de obicei observate cu infecții mai severe. Pentru a compensa aceste efecte, este necesară o terapie medicamentoasă suplimentară. De exemplu, dacă există anemie, ar trebui luate suplimente de fier.

Unele tipuri de paraziți sunt extrem de utile în vindecarea rănilor. Hrănindu-se cu țesuturi moarte, acestea sunt extrem de eficiente în tratarea rănilor purulente și gangrenoase, menținând în același timp țesut complet sănătos în jurul și în rană.

Tratamentul cu albine

Tratamentul cu albine și produse apicole (apiterapie) este un tip de zooterapie bazat pe presupunerea că compușii din produsele apicole pot vindeca diferite boli. Include tratament cu propolis, miere, lăptișor de matcă, polen, miere crudă, venin de albine, înțepături de albine și altele.

Practicanții apiterapiei susțin că veninul de albine conține un agent antiinflamator care ameliorează durerile cronice și poate fi utilizat pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv mai multe tipuri de artrită, tulburări neurologice, scleroză multiplă, dureri de spate, migrene și anumite afecțiuni ale pielii, cum ar fi eczeme, psoriazis și herpes. Terapia convențională cu venin de albine folosește albine vii care înțeapă pacientul într-un loc specific și procedura se repetă pe o perioadă de timp. Se pot folosi și injecții. Majoritatea studiilor privind veninul de albine s-au concentrat pe utilizarea acestuia ca imunoterapie pentru a preveni reacțiile alergice la înțepăturile de albine, deși o serie de studii au examinat efectele anticanceroase ale unor componente ale produselor apicole, cum ar fi propolisul și melittina.

Propolisul este o substanță naturală produsă de albine pentru a acoperi interiorul stupilor lor. În studiile pe animale, unele dintre ingredientele sale au prezentat proprietăți antioxidante și antitumorale, dar încă nu există date privind testarea la om.

Melitina este o componentă majoră a veninului de albine. Potrivit unor cercetători, melittina prezintă activitate împotriva celulelor canceroase in vitro.

Alte forme cele mai populare de apiterapie sunt tratamentul cu miere și polen. Acestea sunt cel mai adesea sub formă de tablete, pulbere și injecții. În China, mierea crudă este utilizată direct pe piele în timpul arsurilor, ca antiseptic și analgezic.

Apiterapia prezintă, de asemenea, unele riscuri de efecte secundare, cum ar fi reacții alergice acute la o intepatura sau un atac de astm acut, la persoanele cu alergii la miere. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit ar trebui, de asemenea, să fie atenți la consumul de miere, deoarece poate conține unele bacterii sau ciuperci.

De asemenea, efectele veninului de albine asupra sarcinii nu au fost bine studiate. Femeile gravide sau care alăptează trebuie să se adreseze medicului înainte de a utiliza acest tratament.

Bazându-se doar pe acest tip de terapie și respingând îngrijirea convențională a cancerului poate avea consecințe grave.

Mai multe informații despre terapia cu produse apicole pot fi găsite în următorul subiect: Apiterapia - puterea vindecătoare a mierii.

Terapia peștilor

Un alt tip de zooterapie implică utilizarea peștilor, care au un efect calmant și capacitatea de a curăța pielea. Acest tip de terapie este denumit ihtioterapie și poate fi utilizat cu succes în diferite afecțiuni ale pielii și boli precum eczeme, psoriazis, dermatită și altele. Puteți citi despre esența terapiei peștilor în Peștii care tratează psoriazisul.

Terapia lipitorilor

Tratamentul cu lipitori este, de asemenea, o metodă larg răspândită de zooterapie. Când mănâncă, acestea emit un anticoagulant (anticoagulant), care prezintă un mare beneficiu în chirurgia ochilor, unde coagularea sângelui ar putea cauza pierderea vederii. Mai multe informații pot fi găsite în Hirudotherapy - tratamentul cu lipitori.