ulcerului peptic

Ulcerul gastric sau peptic este o problemă medicală și socială obișnuită care afectează persoanele de toate vârstele. Se caracterizează printr-un defect al mucoasei gastroduodenale cauzat de inflamație și necroză.

Se datorează acțiunii unui număr de factori, dintre care cei mai importanți sunt:

  • stres
  • fumat
  • abuzul de alcool
  • erori alimentare
  • utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi)
  • Infecția cu Helicobacter pylori
  • rezistență redusă a mucoasei gastroduodenale la acțiunea factorilor agresivi
  • producție crescută de acid clorhidric și pepsină

Acești factori duc la afectarea secreției de mucus, bicarbonate, prostaglandine, precum și tulburări ale circulației sanguine locale a mucoasei gastro-intestinale, ducând la deteriorarea.

Principalele semne clinice includ dureri abdominale și tulburări dispeptice, iar odată cu cronicizarea procesului pot apărea perforații, penetrare, hemoragii acute, stenoză pilorică, procese maligne.

Detalii despre etiologia și evoluția bolii pot fi citite la:

Terapia medicamentoasă a bolii ulcerului peptic include utilizarea medicamente antiulcerate.

În funcție de mecanismul prin care acești agenți își exercită efectul, se disting următoarele grupe principale:

1. Medicamente care inhibă secreția de acid clorhidric (antisecretor):

Acestea se administrează cel mai adesea pe cale orală sub formă de capsule sau tablete, iar unii reprezentanți au și forme de administrare parenterală (intravenos).

Au un timp de înjumătățire plasmatică relativ scurt, care necesită mai multe doze zilnice. Ei își exercită efectul prin inhibarea sistemelor enzimatice specifice situate pe suprafața secretorie a celulelor parietale ale stomacului.

Acestea suprimă o parte foarte mare a acidului clorhidric secretat într-o singură zi și astfel ajută la reducerea acidității conținutului stomacului.

În plus față de tratamentul bolii ulcerului peptic, acestea sunt utilizate și în tratamentul bolii de reflux gastroesofagian, a afecțiunilor hipersecretorii de diferite etiologii, a gastropatiei induse de medicamente.

Acest grup de medicamente este bine tolerat și rareori duce la efecte secundare grave. Cele mai frecvente sunt greață, diaree sau constipație, cefalee, erupții cutanate, o ușoară creștere a enzimelor hepatice serice.

Cu excepția omeprazolului, ceilalți agenți pot fi utilizați în timpul sarcinii, dar nu sunt recomandați de către femeile care alăptează, deoarece sunt excretați într-un procent ridicat în laptele matern.

Modificarea acidității sucului gastric poate afecta biodisponibilitatea orală a unor medicamente (chinolone, ketoconazol, itraconazol) și poate reduce efectul acestora. Omeprazolul, prin blocarea anumitor enzime, încetinește eliminarea diazepamului, warfarinei, fenitoinei, care poate duce la reacții adverse.

Sunt blocanți ai receptorilor de histamină localizați în celulele parietale ale stomacului.

Acestea se administrează de obicei pe cale orală, cu un timp de înjumătățire plasmatică scurt (una până la trei ore). Acestea sunt metabolizate în ficat și eliminate prin rinichi, iar o caracteristică importantă este trecerea lor prin bariera placentară și excreția în laptele matern.

Acestea suprimă aproximativ două treimi din acidul clorhidric secretat peste noapte și sunt utilizate în tratamentul bolii ulcerului peptic, a bolii de reflux gastroesofagian, a profilaxiei ulcerelor induse de stres și a gastritei.

Reacțiile adverse frecvente asociate cu utilizarea lor sunt cefalee, dureri musculare, erupții cutanate, dispepsie.

Acestea conduc la interacțiuni medicamentoase adverse cu severitate variabilă atunci când sunt utilizate concomitent cu o serie de medicamente.

Utilizarea acestui grup în tratamentul ulcerului peptic este limitată datorită activității lor antisecretorii scăzute comparativ cu inhibitorii pompei de protoni și blocanții H2, precum și datorită majorității efectelor secundare la care duc. Tulburările vizuale, constipația, retenția urinară, uscăciunea mucoasei bucale sunt frecvente.

Aceste medicamente antiulcerate conduc la o creștere a pH-ului stomacului prin neutralizarea chimică a acidului clorhidric secretat de celulele parietale. Acestea reduc activitatea pepsinei și leagă sărurile biliare.

Acestea sunt utilizate în principal în tratamentul bolii ulcerului peptic și a bolii de reflux gastroesofagian.

Bicarbonatul de sodiu neutralizează rapid acidul clorhidric, eliberând o cantitate semnificativă de dioxid de carbon. Utilizarea acestuia nu este recomandată pentru o perioadă lungă de timp, precum și pentru edem, hipertensiune și insuficiență cardiacă.

Preparatele din aluminiu duc la constipație, iar cele care conțin magneziu provoacă diaree.

Antiacidele reduc absorbția gastrointestinală a unui număr de medicamente, ceea ce necesită câteva ore între administrarea lor.

3. Protectoare gastroduodenale:

Aceste medicamente antiulcerate crește proprietățile protectoare ale mucoasei intestinale, creând un strat protector pe suprafața ulcerului. Stratul format protejează mucoasa de efectele dăunătoare ale pepsinei și ale acidului clorhidric.

Au efecte secundare relativ ușoare, dar deseori duc la interacțiuni adverse cu medicamentele și modifică efectul unui număr de medicamente.

4. Medicamente antihelicobacter:

Infecția cu Helicobacter pylori este considerată a fi cu un risc ridicat de a dezvolta boala ulcerului peptic, cancerul de stomac și o serie de alte condiții.

Helicobacter pylori sunt bacterii elicoidale Gram-negative, care sunt extrem de mobile.

Acestea produc o serie de enzime care afectează mucoasa gastrică.

Sursele de infecție sunt persoanele bolnave, iar infecția este cel mai probabil prin mecanism alimentar sau de contact.

Testarea Helicobacter pylori este necesară pentru a demonstra invazia cu acest agent bacterian.

Eradicarea acestuia este un punct cheie în tratamentul bolii ulcerului peptic utilizând terapia combinată. Cele mai frecvent utilizate sunt terapia triplă cu două antibiotice (amoxicilină și claritromicina) și un medicament antisecretor (omeprazol), precum și terapia cvadruplă cu două antibiotice, un medicament antisecretor și derivați de bismut. Tratamentul durează de obicei o săptămână.

Detalii despre diferitele combinații de medicamente pot fi citite la:

5. Tratament alternativ:

  • reducerea stresului
  • dieta corectă: evitați alimentele picante și grase, alcoolul, cofeina, băuturile carbogazoase
  • tratament pe bază de plante: lemn dulce, sunătoare, mentă, mușețel, echinacee, curcuma

Remediile alternative sunt recomandate ca terapie adjuvantă la medicamentele antiulcerate pentru a obține efectul maxim.

Informații detaliate pot fi citite la:

Dacă sunt suspectate ulcere, consultați medicul și nu vă auto-medicați.