ulcer

  • Informații
  • Simptome
  • Tratamente
  • Cercetare
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

Boala ulcerului peptic este o problemă comună de mare importanță socială, economică și medicală, iar incidența bolii arată o tendință ascendentă alarmantă.

În general, boala ulcerului peptic există în două forme clinice separate, și anume ulcerul gastric și ulcerul duodenal.

Ulcer gastric și ulcer duodenal pot fi considerate împreună, ca natură a originii lor, procesele patologice care stau la baza dezvoltării acestor boli, precum și abordarea diagnostică și terapeutică sunt identice, cu diferența observată doar în localizarea și gradul de inflamație.

Ulcerul duodenal este o boală recurentă acută sau cronică, a cărei caracteristică principală este formarea unui defect al mucoasei duodenale.

Ulcerele duodenale sunt de patru ori mai frecvente decât ulcerele gastrice, afectând în principal bărbații, în timp ce ulcerele gastrice sunt la fel de frecvente la ambele sexe, devenind mai frecvente la femeile aflate la menopauză, dar niciodată predominând asupra ulcerelor duodenale. În ultimii ani, la fel ca în cazul tuturor bolilor cronice, există o întinerire a patologiei, care afectează tot mai mulți tineri, cum ar fi probabil stilul de viață modern ritm rapid, niveluri ridicate de stres, malnutriție și altele.

Depistarea precoce a manifestărilor bolii și consultarea în timp util cu un specialist (gastroenterolog) reduce riscul de complicații grave.

Ulcer duodenal: cauze și factori de risc

Dezvoltarea ulcerului duodenal este de obicei influențată de o combinație de factori, printre cele mai frecvente cauze ale defectului ulcerativ sunt utilizarea cronică a antiinflamatoarelor nesteroidiene în legătură cu deteriorarea mucoasei duodenului, precum și infecția cu Helicobacter pylori, agent, al cărui rol în dezvoltarea ulcerelor este dovedit și indubitabil.

Când apare un ulcer duodenal, următorii factori sunt importanți:

Mecanismele de apariție pot fi combinate ca o creștere a factorilor agresivi și o scădere a factorilor de protecție. Studiile arată că în ulcerele duodenale, cantitatea de celule de perete producătoare de pepsină este crescută, astfel încât, în loc să secrete în mod normal acid clorhidric, pacienții cu ulcer duodenal produc în medie de două ori mai mult cu dezvoltarea unui dezechilibru în reglarea secreției de acid clorhidric. .

Cel mai adesea există factori complexi cu durată de impact diferită, care la indivizii predispuși duc la formarea unui defect ulcer și progresia bolii în absența măsurilor terapeutice în timp util.

Simptome tipice ale ulcerului duodenal

Tabloul clinic al ulcerului duodenal arată o anumită variabilitate și o serie de manifestări frecvente la pacienții individuali. Cea mai mare importanță în manifestarea manifestărilor este prezența sau absența complicațiilor în cursul bolii, care duc la simptome suplimentare, de obicei cu dezvoltare acută și afectarea severă a stării generale a pacientului.

Unele dintre următoarele manifestări sunt cel mai frecvent descrise în ulcerele duodenale:

La unii pacienți există doar durerea caracteristică, la alții sunt descrise manifestări generale, în timp ce la alții boala se manifestă pentru prima dată cu unele dintre complicațiile sale caracteristice. Complicațiile posibile ale ulcerului duodenal includ hemoragia acută sau cronică (care variază în intensitate și severitatea sângerării, care nu poate provoca leziuni suplimentare, poate duce la anemie sau leziuni severe și mortalitate într-un timp scurt), perforarea ulcerului, penetrarea într-un organ adiacent, dezvoltarea unei neoplasme maligne a stomacului.

Abordarea diagnosticului în ulcerul duodenal

Abordarea diagnostică a ulcerului duodenal implică măsuri complexe și utilizarea diferitelor tipuri de teste pentru a dovedi și confirma diagnosticul pe de o parte și pentru a-l deosebi de alte boli pe de altă parte.

Cel mai adesea, acest lucru necesită prelucrarea datelor obținute de la:

Diagnosticul diferențial al ulcerului duodenal necesită diferențierea de ulcerul gastric, boala de reflux gastroesofagian, unele boli ale tractului intestinal cu etiologie infecțioasă, autoimună, inflamatorie sau neoplazică.

Abordarea terapeutică pentru ulcerul duodenal

Abordarea terapeutică la pacienții diagnosticați cu ulcer duodenal este complexă și strict individuală și, dacă este posibil, se aplică scheme standard aprobate cu eficacitate dovedită.

Terapia este de obicei conservatoare, utilizând medicamente adecvate, dietă și măsuri generale, dar la unii pacienți (în apariția complicațiilor grave care nu răspund la măsurile conservatoare), este necesar un tratament chirurgical.

În general, tratamentul pentru ulcerul duodenal implică o combinație a următoarelor metode:

Prognosticul la pacienții diagnosticați cu ulcer duodenal, este determinată individual, cu cea mai mare semnificație prognostică sunt depistarea precoce a bolii, absența complicațiilor și a altor boli subiacente, precum și răspunsul terapeutic bun la măsurile standard de tratament aplicate.