varicela

  • Informații
  • Tipuri
  • Simptome
  • Tratamente
  • Cercetare
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

Alunul (varicela, variola) este o boală infecțioasă extrem de contagioasă, extrem de frecventă în copilărie, este acută și are un prognostic benign.

Un agent cauzal etiologic specific al bolii este virusul Varicella-zoster, un membru al familiei virusurilor herpetice, un virus ADN cu o structură morfologică și antigenică caracteristică, slab rezistent la factorii externi.

Sursa infecției cu alun [varicela] sunt doar persoane bolnave (boala este antroponoza), iar virusurile sunt conținute în concentrații mari în secrețiile unităților nazofaringe și erupții cutanate (numai crustele nu conțin virusul și nu sunt contagioase).

Alunul: infecție, caracteristici, simptome

Mecanismul principal de transmitere a infecției este prin picături aeriene, vorbire, strănut și tuse, dar este posibil să se infecteze prin mecanism vertical (infecția nou-născutului de către mama bolnavă).

Populația a prezentat o susceptibilitate generală, valorile indicelui contagios fiind ridicate (peste 80%) și s-a constatat că aproximativ 95% din populația de peste 15 ani avea boala.

Boala afectează în principal copiii cu vârste cuprinse între 3 și 9 ani, iar sugarii cu vârsta de până la șase luni sunt protejați datorită anticorpilor transplacentari primiți de mamă.

Varicela este o manifestare clinică a unei infecții primare la organismele complet sensibile.

Virusul cauzează zona zoster când rămâne latent în ganglionii dorsali și, în anumite condiții, de obicei asociate cu scăderea imunității, se poate reactiva, provocând zona zoster.

Ușa de intrare pentru pătrunderea virusurilor sunt membranele mucoase ale căilor respiratorii superioare, precum și conjunctiva, iar după înmulțirea la locul de penetrare, virușii intră în sânge și sunt fixați în piele. Prezintă un dermotropism puternic (afinitate mare pentru celulele pielii), provocând modificări caracteristice în cursul infecției.

Boala prezintă de obicei o evoluție benignă, iar riscul de complicații există în anumite grupuri de risc:

  • în timpul sarcinii: infecția cu virus primar în primul trimestru prezintă riscuri de avort spontan, în timp ce infecția din ultimul trimestru prezintă un risc de naștere prematură și varicelă neonatală
  • în caz de infecție după vârsta de 15 ani: odată cu vârsta, cresc riscurile de complicații asociate cu erupții cutanate sau tulburări de organ
  • cu imunitate redusă: după terapia medicamentoasă pe termen lung (în special antibiotice, corticosteroizi, chimioterapie), la subiecții cu boli sistemice, neoplasme maligne, după o intervenție chirurgicală majoră

Perioada de incubație (intervalul de timp de la infecție și penetrarea agenților virali până la primele manifestări clinice) variază de la 11 la 23 de zile și este de obicei de aproximativ două săptămâni.

La unii pacienți, boala începe cu stare generală de rău, slăbiciune musculară, oboseală, cefalee, febră ușoară până la moderată, sindrom cataral (roșeață și durere în gât, durere la înghițire) și posibilă apariție a erupției maculopapulare tranzitorii localizate în zona pliurile inghinale sau antebrațele. Aceste semne prodromale (premergătoare manifestărilor efective ale infecției) sunt mai frecvente la pacienții adulți, în timp ce la copii boala începe de obicei cu erupția caracteristică a varicelei.

Evoluția erupției cutanate în alune [varicela] merge de la macule, papule, vezicule și pustule la cruste de culoare închisă.

Inițial, există macule (pete) cu o culoare roșiatică și dimensiunea unei linte, care afectează întregul corp (începând de la față, partea păroasă a capului, afectând rapid trunchiul și, ulterior, membrele, afectând rareori palmele și tălpi). În câteva ore, maculele se transformă în papule, ușor ridicate deasupra suprafeței pielii.

În aproximativ o zi, maculele și papulele progresează către vezicule (bule) umplute cu conținut clar, care la rândul lor se transformă rapid în pustule umplute cu conținut purulent.

Pustulele se ofilesc în aproximativ șase zile cu formarea crustelor (cruste) cu o culoare închisă. Erupția cutanată a varicelei este foarte mâncărime, iar intensitatea sa variază de la pacient la pacient.

O trăsătură caracteristică este prezența pseudopolimorfismului, caracterizată prin manifestări ale unităților erupției cutanate ale fiecărui stadiu evolutiv, deoarece erupția cutanată se dezvoltă în unde, în trei până la patru unde.

De asemenea, membranele mucoase nu sunt scutite de erupția cutanată caracteristică infecției, afectând membranele mucoase ale cavității bucale și organele genitale în grade diferite.

În funcție de gravitate, este posibilă evoluția ușoară, moderată și severă cu sau fără dezvoltarea complicațiilor și implicarea altor organe și sisteme.

Se disting următoarele forme principale și complicații ale varicelei:

  • Varicela cu meningita: Implicarea meningelor de către virusurile herpetice este de obicei benignă cu prezența simptomelor neurologice generale nespecifice, iar diagnosticul și tratamentul în timp util reduc riscul complicațiilor pe termen lung.
  • Varicela cu encefalita: apare ca encefalomielita varicelara sau encefalita post-varicelara, prognosticul este grav in ambele forme
  • Varicela cu pneumonie: pe lângă afectarea pielii la persoanele imunocompromise și la femeile însărcinate, este posibilă afectarea pulmonară, cu manifestări clinice incluzând tuse, dureri toracice, stări generale grav afectate etc.
  • Varicela cu alte complicatii: Infecția hematopoiezei, a aparatului locomotor, a ochilor, a tractului gastrointestinal etc. este rară.
  • Varicela fara complicatii: forma cea mai frecvent observată în practica clinică, caracterizată prin prognostic excelent

Principalele riscuri în toate formele bolii sunt asociate cu dezvoltarea unei infecții bacteriene sau fungice secundare la zgârierea erupției cutanate.

Diagnostic

Diagnosticul alunei [varicelei] se bazează pe date clinice și epidemiologice caracteristice și pe constatări fizice. Istoricul contactului cu o persoană bolnavă în combinație cu erupția cutanată caracteristică indică o infecție cu herpes. Modificări semnificative ale parametrilor de laborator sunt rar observate, nu există nicio modificare a vitezei de sedimentare a eritrocitelor.

Pentru a dovedi agenții virali, este necesar să se efectueze un test al virusului varicelei zoster și, în prezența datelor cu privire la afectarea organelor și în special la simptomele neurologice, este prezentată diagnostica imagistică (în principal ultrasunete, tomografie computerizată).

Diagnosticul diferențial include în principal zona zoster, rujeolă, infecția cu herpes simplex, urticaria, dermatita și eczema, infecțiile streptococice și stafilococice.

Tratament pentru varicela (aluna)

Tratamentul variolei este complex și individual, iar planul terapeutic este determinat în funcție de starea generală a pacientului și de prezența sau absența complicațiilor.

La copiii mici cu manifestări tipice ale bolii și care afectează numai pielea, se aplică agenți simptomatici, scopul principal fiind îmbunătățirea stării generale și reducerea mâncărimii.

Utilizarea aspirinei la copiii cu vârsta sub 18 ani nu este recomandată din cauza riscului de rănire gravă și a dezvoltării sindromului Ray.

În grupurile de risc ale pacienților și dovezi ale implicării altor organe, se recomandă administrarea în timp util a medicamentelor antivirale, în principal aciclovir sau valaciclovir, care sunt administrate pe cale orală sau parenterală și inhibă dezvoltarea și reproducerea virusurilor herpetice.

Dacă sistemul nervos central este afectat, se utilizează anticonvulsivante (dacă există convulsii), diuretice (pentru a reduce umflarea creierului) și altele, în funcție de simptomele pacientului.

În cazul datelor privind infecția bacteriană secundară și izolarea agentului cauzal respectiv, sunt prescrise antibiotice adecvate (după efectuarea unei antibiograme pentru a determina sensibilitatea agenților).

Este recomandat să vă odihniți în pat, să luați suplimente de vitamine, o dietă adecvată.

Prognosticul în absența complicațiilor este excelent, mai ales în copilăria timpurie.

Măsuri preventive împotriva alun [varicela] sunt menite să mențină o rezistență imunologică individuală ridicată (dietă sănătoasă, activitate fizică adecvată, aplicarea diferitelor metode de tratament pentru întărirea sistemului imunitar).

A fost dezvoltat un vaccin (viu, atenuat) pentru utilizare subcutanată, destinat grupurilor de risc, care duce adesea la reacții post-vaccinare.

Informații utile despre acest subiect pot fi găsite în secțiunea Probleme de sănătate (varicelă).