complicații

Pătrunderea primară a virusului Varicella-Zoster în organism este asociată cu dezvoltarea alunului, cunoscut și sub denumirea de varicelă sau variolă, care este caracteristică, afectând în principal copiii (diferite studii arată că aproximativ 90-95 la sută din populația cu vârsta peste 15 ani s-a imbolnavit).

Virușii aparțin familiei virusurilor herpetice, conțin ADN și au capacitatea de a rămâne latente în ganglionii nervoși pentru o perioadă lungă de timp, activându-se în condiții adecvate.

Când zona zoster cu alte complicatii erupția cutanată tipică infecției este de obicei prezentă în combinație cu deteriorarea altor structuri.

Boala afectează doar oamenii (reprezintă antroponoza), deoarece sursa infecției în forma primară sunt bolnavii care emit viruși prin vorbire, strănut, tuse.

Apare cu o erupție veziculară caracteristică pe piele și mucoase, precum și cu durere nevralgică în zonele afectate.

Agenții etiologici pătrund în mucoasa căilor respiratorii superioare sau conjunctivei, multiplicându-se și provocând viremie și ducând la modificări caracteristice.

Infecția primară este posibilă și prin contact (contact direct cu pacientul sau obiecte și suprafețe contaminate), precum și pe verticală (de la femeia însărcinată infectată).

Activarea virusurilor herpetice latente este provocată și favorizată ca urmare a scăderii imunității datorită terapiei medicamentoase pe termen lung sau a bolilor grave de bază (infecții precum tuberculoza, HIV, SIDA, afecțiuni maligne, diabet zaharat decompensat și altele). Factorul predispozant este bătrânețea, arsuri severe, intervenții chirurgicale majore și altele.

Este dificil să se determine perioada de incubație, iar la unii pacienți pot exista semne care precedă apariția simptomelor efective ale bolii (manifestări prodromale).

Adesea manifestările prodromale includ arsuri și mâncărimi de intensitate variabilă în zona pielii, care sunt ulterior afectate de erupția tipică herpes zoster, o ușoară creștere a temperaturii corpului, slăbiciune musculară, stare generală de rău, oboseală crescută.

La câteva zile după semnele prodromale de-a lungul cursului nervilor intercostali (intercostali) sau nervului trigemen, se dezvoltă erupția caracteristică. Erupția este veziculară, localizată pe o suprafață caracteristică modificată, cu tendința de a forma cruste de culoare închisă.

Cu zona zoster cu alte complicații decât erupția cutanată tipică, este posibil să se afecteze analizorul auditiv, cel mai adesea sub formă de otită.

Este mai frecvent observată într-o erupție care se târăște de-a lungul nervului trigemen, afectând structurile urechii situate pe partea laterală a erupției. În cursul infecției este posibil să se afecteze urechea internă, canalul auditiv extern, timpanele și se observă dezvoltarea unei erupții veziculare, trecând la unii dintre pacienți în pustular.

Ca urmare a bolii, este posibil să se dezvolte consecințe pe termen lung ale severității diferite, asociate cu o reducere la pierderea completă a auzului în urechea afectată.

În plus față de aceste manifestări, există adesea simptome nespecifice, cum ar fi sindromul de intoxicație, febră (febră), cefalee, scăderea poftei de mâncare, mialgie, rar artralgie, oboseală, iritabilitate și altele.

Diagnosticul bolii

Diagnosticul infecției se face pe baza analizei informațiilor obținute în principal ca urmare a interogării și examinării pacientului. Istorie epidemiologică (antecedente de varicelă în trecut, scăderea imunității datorată unei alte boli) în combinație cu erupția monomorfă specifică bolii, sugestivă pentru zona zoster.

În caz de suspiciune și evoluția atipică a bolii, se efectuează testul asupra virusului varicelei zoster pentru a demonstra agenții etiologici. În cazul datelor privind leziunile viscerale, tomografia computerizată este adecvată. Se recomandă un test auditiv (audiometrie) pentru a detecta deficiențele auditive existente.

Diagnosticul diferențial include varicela, infecția cu herpes simplex, alte dermatoze, bolile infecțioase și neinfecțioase cu evoluție clinică identică.

Tratamentul bolii

Tratamentul zosterului cu alte complicații este în principal simptomatic, cu scopul de a ameliora starea generală a pacientului, iar în anumite condiții (bătrânețe, curs sever și agresiv) se utilizează agenți etiologici, cum ar fi medicamentele antivirale aciclovir și valaciclovir.

Utilizarea lor este prescrisă în timp util în combinație cu agenți simptomatici, cum ar fi analgezice (analgezice), medicamente antiinflamatoare, antipiretice și tulburări dispeptice.

Prognoza la zona zoster cu alte complicatii este, în general, bună, se dezvoltă rareori complicații severe, mai ales cu un diagnostic în timp util. Principalele riscuri sunt asociate cu afectarea auzului, precum și așa-numita nevralgie postherpetică (postherpetică) și prezența durerii săptămâni sau chiar luni după dispariția erupției cutanate.

Prevenirea generală vizează controlul bolilor subiacente, aplicarea metodelor de tratament pentru întărirea sistemului imunitar, îmbunătățirea culturii sănătății și a igienei personale.

Informații utile despre infecție pot fi găsite în secțiunea Boli (Herpes zoster [herpes zoster]).