Octavio Pas

…………………………………………………………………………………………………………
nu este nimic în mine decât o rană mare,
o cavitate pe care nimeni nu o mai plimba,
prezent fără fereastră, gândi,
care se întoarce, se repetă, se reflectă
și se pierde în propria transparență,
conștiința străpunsă de un ochi,
care își privește propria privire în timp ce lumina îl devastează:
Am văzut monstruosul tău obuz,
Melusine, zori strălucitoare, verzui,
ai dormit ghemuit într-o foaie,
trezindu-se, a țipat ca o pasăre
și dezintegrându-se la nesfârșit, rupt și alb,
nu mai rămâne nimic din tine decât strigătul tău,
și secole mai târziu mă văd tusind și cu vederea slăbită, ordonând
poze vechi:
nu este nimeni, tu nu ești nimeni,
o grămadă de cenușă și o mătură,
un cuțit tăiat și o mătură cu pene,
o piele jupuită atașată de oase,
o grămadă deja ofilită, o gaură neagră
iar la fundul găurii ambii ochi
a unui copil înecat acum mii de ani,
priviri îngropate într-o fântână,
înfățișări care ne urmăresc de la început,
privirea puerilă a mamei în vârstă,
care vede în fiul ei cel mare un tată tânăr,
privirea maternă a fetei abandonate,
pe care îl vede la tatăl său un tânăr fiu,
priviri care ne privesc de jos
ale vieții și sunt capcane ale morții
- sau invers: căderea în acei ochi

te-ai întors în viața reală?

maria

să cad, să se întoarcă, să viseze și să-i lase să mă viseze
alți ochi din viitor, o altă viață,
alți nori, să moară o altă moarte!
- diseară îmi este de ajuns și acest moment,
care se dizolvă și mă dezvăluie
unde eram, ce eram, cum te cheamă,
care este numele meu
am desenat planuri
pentru vara - si pentru toate verile -
pe strada Christopher, au trecut zece ani
cu Phyllis, care avea două gropițe pe obraji,
din care vrăbiile au băut lumină?
pe Paseo de la Reforma, mi-a spus Carmen
"Aerul nu are greutate, aici este întotdeauna octombrie"
sau îi spunea altcuiva pe care îl pierdusem
sau am inventat-o ​​și nimeni nu mi-a spus asta?
m-am plimbat în noaptea din Oaxaca,
imens și verde închis ca un copac,
vorbind în sinea lui ca un vânt nebun
și intrând în camera mea - întotdeauna o cameră -
Oglinzile nu m-au recunoscut?
de la Hotel Verne am văzut zorii
a dansa cu castane - "e prea tarziu"
ți-a spus așa cum a decis și am văzut
pete pe perete fără să spună nimic?
am urcat împreună în vârful turnului, am văzut
seara să cadă de la înălțimea stâncilor de coastă
am mâncat struguri în Bidar? am cumpărat
gardenie prețul în Perot |?
nume, locuri
străzi și străzi, fețe, piețe, străzi,
stații, un parc, camere single,
pete pe perete, decide cineva,
cineva cântă lângă mine, cineva se îmbracă,
camere, locuri, străzi, nume, camere,