Puls.bg | 10 septembrie 2010 0

periculoasă

Amiloidoza este o boală rară cauzată de depunerea unei proteine ​​patologice numite amiloid în țesuturile și organele corpului.

Amiloidul este cel mai adesea produs de celulele măduvei osoase, se acumulează în organele interne și le afectează funcția..

Deși există diferite soiuri de amiloid și boala progresează cu severitate variabilă, este cel mai adesea fatală. Proteina patologică se depune în principal în organele vitale cum ar fi inima, rinichii, ficatul, splina, sistemul nervos și tractul gastro-intestinal.

În funcție de cauza amiloidozei, distingem 3 tipuri principale - primar, secundar și ereditar.

Amiloidoză primară este cea mai frecventă formă a bolii, care afectează inima, rinichii, limba, nervii.
Cauzele amiloidozei primare nu sunt încă cunoscute, dar, potrivit unor experți, boala se datorează unei modificări a funcției normale a măduvei osoase. În această boală, măduva osoasă, pe lângă celulele roșii, albe din sânge și trombocitele, începe să producă anticorpi. Odată ce anticorpii își îndeplinesc funcțiile în organism, sunt defalcați de structuri speciale din corp. Amiloidoza apare atunci când măduva osoasă produce anticorpi care nu pot fi descompuși. Treptat, concentrația acestor proteine ​​în sânge crește brusc și acestea încep să fie depuse în diferite țesuturi și organe.

Bolile inflamatorii cronice precum tuberculoza, artrita reumatoidă, osteomielita pot provoca așa-numitele amiloidază secundară. Acest tip de boală afectează în principal rinichii, ficatul, splina și ganglionii limfatici, dar poate afecta și celelalte organe.
Pentru a preveni dezvoltarea tipului secundar de amiloidază, este necesară vindecarea bolii primare care a dus la acumularea patologică de amiloid în organe.


Amiloidoza ereditară afectează în principal inima, celulele nervoase și rinichii.

Medicii explică faptul că factorii care cresc riscul de amiloidoză sunt greu de determinat, deoarece cauzele bolii rămân deseori necunoscute. Se presupune că cu riscul crescut de boală sunt bărbații cu vârsta peste 40 de ani, precum și pacienții cu boli cronice inflamatorii sau infecțioase.

Amiloidoza este o complicație frecventă la pacienții supuși hemodializă, deoarece moleculele mari de proteine ​​nu pot fi îndepărtate din sânge și încep să fie depuse în țesuturile din jur.

În funcție de tipul de amiloidoză și de organele afectate, se observă o varietate de simptome care caracterizează boala, care este, de asemenea, motivul diagnosticului dificil și tardiv.

Printre cele mai tipice simptome se numără:

  • umflarea picioarelor și gleznelor
  • furnicături la nivelul membrelor
  • slăbiciune și oboseală ușoară
  • pierdere în greutate
  • dificultăți de respirație
  • limbă mărită (macroglosie)
  • modificări ale pielii
  • activitate cardiacă aritmică
  • greu de înghițit

Deoarece simptomele sunt extrem de variate și adesea trec neobservate la debutul bolii, diagnosticul precoce și inițierea în timp util a terapiei sunt extrem de dificile.

Deși nivelurile ridicate de proteine ​​în urină și sânge pot fi un indicator, eDiagnosticul de amiloidoză se poate face cu certitudine numai după o biopsie tisulară. Se recomandă ca materialul pentru biopsie să fie preluat din diferite țesuturi și organe, cel mai adesea acestea fiind țesut adipos din abdomen, măduva osoasă, rect.

În acest moment ntratament complet eficient pentru amiloidoza primară, iar terapia aplicată vizează în primul rând ameliorarea simptomelor și limitarea bolii. În unele cazuri, se efectuează transplanturi de măduvă osoasă sau se utilizează diferite scheme de chimioterapie pentru a distruge celulele din măduva osoasă care duc la creșterea producției de amiloid.

În tratamentul amiloidozei secundare, scopul este pentru a vindeca boala de bază, a dus la depunerea de proteine ​​patologice în organe și țesuturi.

Forma ereditară de amiloidoză răspunde bine la transplant de ficat, deoarece celulele hepatice sunt responsabile de sintetizarea proteinei patologice.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.