asfixia

Termenul de asfixie este utilizat pe scară largă în practica neonatală, ceea ce înseamnă literalmente „lipsa pulsului” în greacă. Cu toate acestea, semnificația sa este mult mai largă, deoarece înseamnă deteriorarea fătului ca urmare a perfuzie afectată (alimentarea cu sânge a țesuturilor) sau oxigenarea afectată (cantitate redusă de oxigen în sânge), indiferent de cauza care a dus la apariția afecțiunii. O consecință a asfixiei la nou-născut este dezvoltarea encefalopatie hipoxemico-ischemică.

În ultimele decenii, numărul de nou-născuți care dezvoltă encefalopatie hipoxemică-ischemică a scăzut în Europa. De exemplu, în Anglia din anii 1970, 7,7 la 1000 de nou-născuți au fost afectați, în timp ce la sfârșitul secolului al XX-lea numărul lor a scăzut la 1,9 la 1000 de nou-născuți.

Cum se dezvoltă boala?

Alimentarea cu sânge afectată a țesuturilor și, în consecință, foamea de oxigen a celulelor este cel mai important factor dăunător pentru sistemul nervos și în special pentru neuroni în timpul asfixiei. De obicei, cantitatea de oxigen din sânge care alimentează țesutul nervos este inițial redusă.

Cu o evoluție mai lungă și asfixie severă, apare ischemia tisulară, în care alimentarea cu sânge este complet întreruptă. Adesea ambele procese procedează secvențial. Ca urmare, cantitatea de dioxid de carbon din țesutul afectat crește și se dezvoltă acidoză, ceea ce adâncește în continuare procesul patologic, provocând un cerc vicios. Cu cât asfixia este mai lungă, cu atât consecințele asupra țesutului nervos sunt mai grave.

Care sunt simptomele?

Simptomele variază pe scară largă, de la hiperexcitabilitate discretă la dezvoltarea comei care afectează funcția organelor vitale.

  • Encefalopatie hipoxemică-ischemică ușoară. Se caracterizează printr-o hiperexcitabilitate ușoară sau o ușoară afectare a conștiinței. Se datorează activării sistemului nervos simpatic. Durata sa este mai mică de 24 de ore.
  • Encefalopatie hiposchemico-ischemică moderată până la severă. Conștiință grav afectată de la stupoare la comă, prezența sindromului convulsiv, prezența modificărilor EEG în intervalele interconvulsive. Durata sa este de peste 24 de ore.

Cum se face diagnosticul?

În majoritatea cazurilor există o istorie a asfixie la naștere. Monitorizarea ritmului cardiac fetal este importantă. Datorită acestuia, este posibil să se recunoască semnele suferinței fetale devreme și să se ia o decizie de a efectua o naștere chirurgicală de urgență. Cu cât este mai lungă asfixia, cu atât sunt mai grave consecințele pentru nou-născut.

În primele ore și zile după urmărirea nașterii starea neurologică și modificările EEG sunt utilizate ca marker pentru severitatea leziunilor neurologice.

Ce este prevenirea?

Este necesară o monitorizare strictă a semnelor de suferință fetală înainte de naștere, prin monitorizarea activității cardiace. Colaborarea foarte bună dintre obstetricieni și neonatologi este de asemenea importantă.

Care este terapia?

Îngrijirea primară pentru nou-născutul cu asfixie se efectuează în sala de naștere, aplicând măsuri de resuscitare. Scopul este de a restabili rapid circulația optimă prin normalizarea nivelurilor de gaze din sânge - oxigen și dioxid de carbon.

Terapia ulterioară include respirația și tratamentul convulsiilor.

Există mai multe studii clinice care demonstrează efectul benefic al menținerii starea hipotermică, pentru a reduce leziunile cerebrale care însoțesc refacerea circulației sângelui. Se crede că scăderea temperaturii corpului la 33,5 o C în primele 6 ore după naștere are un efect neuroprotector.

Care este prognoza?

Encefalopatia hipoxemică-ischemică ușoară are de obicei un prognostic bun, copiii recuperându-se fără deficite neurologice reziduale. Cu toate acestea, acest lucru nu este cazul cu encefalopatia moderată și mai ales severă, care este însoțită de leziuni pe termen lung ale sistemului nervos și de mortalitate ridicată.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.