atrofie testiculară

Alte leziuni genitale masculine includ dezvoltarea atrofiei testiculare (atrofie testiculară).

Afecțiunea prezintă o frecvență relativ scăzută, afectând mai des bărbații cu vârsta peste 30 de ani. Este important să deosebim starea de modificările fiziologice care apar în testicule odată cu vârsta.

Atrofia testiculară este de obicei rezultatul unei alte boli subiacente care implică sistemul reproductiv masculin, care în cursul progresiei sale duce la dezvoltarea modificărilor atrofice ale testiculului.

Procesul poate fi unilateral (este afectat un singur testicul) sau bilateral (afectează ambele testicule). În atrofia testiculară bilaterală există o modificare a caracteristicilor sexuale secundare (feminizarea vocii, tipul de păr feminin, tipul feminin de depunere a grăsimilor, libidoul afectat, erecție și ejaculare, infertilitate).

Diagnosticul și tratamentul întârziat, precum și tratamentul în timp util, dar necorespunzător și ineficient sunt asociate cu dezvoltarea modificărilor ireversibile ale testiculului, iar implicarea bilaterală dezvoltă tulburări de reproducere, dezechilibru hormonal și alte complicații asociate cu afecțiunea.

Atrofia testiculară: cauze, simptome, caracteristici

Atrofia testiculară este o afecțiune în care gonadele masculine au dimensiuni reduse (și uneori își pierd funcția). Procesul se dezvoltă de obicei ca urmare a unei alte boli de bază, care poate fi atât de natură sistemică, cât și localizată în sistemul genital sau în cursul tractului urogenital.

Atrofia testiculară se poate datora mai multor afecțiuni congenitale și dobândite, cum ar fi:

Cele mai frecvente simptome ale atrofiei testiculare includ o reducere marcată a dimensiunii unuia sau a ambelor testicule și pot apărea diverse alte manifestări în funcție de vârsta pacientului. De exemplu, în cazul atrofiei testiculare înainte de pubertate, se observă adesea alte manifestări ale etiologiei hormonale subiacente (lipsa părului facial și genital, dimensiunea mai mare a penisului), iar în cazul atrofiei testiculare după pubertate, masă musculară redusă, testicule moi, scăderea libidoului, reducerea părului facial și/sau genital, infertilitate și altele.

În funcție de etiologia procesului (hormonală, infecțioasă, autoimună, genetică etc.), pot fi observate diverse manifestări sistemice, cum ar fi febră (febră mare), greață, oboseală, slăbiciune, durere, ca și în testicul, și cu o altă localizare.

Pe măsură ce boala de bază progresează, ducând la atrofie testiculară, se dezvoltă modificări ireversibile care nu sunt supuse răspunsului terapeutic.

Diagnosticul atrofiei testiculare

Pentru a diagnostica atrofia testiculară și a identifica cauzele care au condus la dezvoltarea afecțiunii, sunt de obicei necesare măsuri complexe și diferite abordări diagnostice.

Cel mai adesea, specialiștii se bazează pe informațiile obținute și prelucrate prin următoarele metode de diagnostic:

Diagnosticul diferențial al atrofiei testiculare este larg în raport cu numeroasele cauze care pot duce la dezvoltarea afecțiunii. Clarificarea etiologiei bolii este cheia succesului tratamentului ulterior.

Tratamentul pentru atrofia testiculară

Abordarea terapeutică în atrofia testiculară este individuală, de obicei complexă și intenționată, și este necesar să se ia în considerare starea generală și caracteristicile individuale ale pacientului, precum și etiologia procesului bolii.

Tratamentul atrofiei testiculare se adresează în primul rând bolii de bază și are drept scop tratarea acesteia sau cel puțin aducerea acesteia sub control și remisie.

În acest scop, se aplică diferite abordări de tratament, luând în considerare etiologia bolii:

Prognoza la atrofie testiculară nu este deosebit de favorabil, deoarece orice întârziere în diagnosticul și tratamentul bolii reduce șansele de inversare a procesului. Atunci când procesul afectează un singur testicul, capacitățile de reproducere nu sunt de obicei afectate, dar într-un proces bilateral apare azoospermia.

În cazul oricărei modificări a aspectului normal al testiculelor, se recomandă consultarea în timp util cu un specialist pentru a clarifica modificările și a efectua un tratament eficient.