boală

  • Informații
  • Tipuri
  • Simptome
  • Tratamente
  • Cercetare
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii
  • Conectivitate

Ficatul îndeplinește funcții extrem de importante în organism și promovează neutralizarea, eliminarea și metabolismul medicamentelor, alimentelor, substanțelor nocive, toxinelor, deșeurilor și altor produse cu efecte potențial nocive. O serie de factori pot provoca diferite tipuri și severități ale deteriorării structurilor hepatice, alcoolul ocupând un loc special.

Dezvoltarea leziunilor hepatice datorate abuzului de alcool se distinge ca o boală separată, purtând denumirea comună boală hepatică alcoolică.

În funcție de tipul de daune, severitatea, reversibilitatea procesului, influența altor factori și o serie de caracteristici individuale, se dezvoltă diferite dizabilități, incluse ca unități nosologice separate.

Depistarea precoce a dependenței de alcool și a semnelor de afectare hepatică este esențială pentru inițierea unui tratament adecvat și adecvat și pentru reducerea riscului de apariție a complicațiilor legate de afectarea ficatului.

Cauze și factori de risc pentru dezvoltarea bolilor hepatice alcoolice

Deteriorarea structurilor hepatice sub influența alcoolului și a altor factori suplimentari se caracterizează printr-un mecanism complex și complex, care duce în cele din urmă la reducerea sau pierderea completă a activității funcționale a corpului.

În general, mecanismele de toxicitate hepatică alcoolică declanșează o încălcare a proceselor redox. Apar stresul oxidativ, peroxidarea lipidelor, producerea și acumularea de radicali liberi. Tulburările metabolice se adâncesc, apar modificări structurale ale proteinelor și membranelor hepatice. Se declanșează reacții imuno-inflamatorii cu eliberare abundentă de citokine (TNF-alfa, interleukină 6, interleukină 8). Stimulează producția și depunerea colagenului cu fibroză ulterioară. Combinația sau prevalența ambelor procese determină marea varietate de daune cauzate de alcool și manifestarea clinică a acestuia.

O serie de factori suplimentari, în plus față de alcool, contribuie la deteriorarea structurilor hepatice și, cel mai adesea, principalii vinovați pentru dezvoltarea bolii sunt:

O serie de alți factori pot fi o cauză suplimentară care contribuie la dezvoltarea bolilor hepatice alcoolice, caz în care alcoolul joacă un rol principal.

În funcție de o serie de factori, se dezvoltă diferite leziuni hepatice, care adesea aveam un tablou clinic similar, dar clarificarea precoce a diagnosticului este cheia pentru succesul terapiei.

Tipuri de boli hepatice alcoolice și simptome caracteristice

Boala alcoolică a ficatului este împărțită în mai multe boli principale, care diferă în principal prin gravitatea și caracteristicile leziunilor, reversibilitatea lor, severitatea manifestărilor clinice și altele.

Tipurile de boli hepatice alcoolice sunt:

Multe dintre manifestările observate în leziunile hepatice individuale se suprapun, ceea ce necesită metode complexe și aprofundate de cercetare.

De exemplu, există adesea sindrom astenodinamic (oboseală cronică, slăbiciune), scădere în greutate (de obicei în legătură cu debutul malnutriției), modificări ale pielii și unghiilor (unghiile devin ca un ceas, iar pielea poate căpăta o nuanță gălbuie datorită icterului, eritemului palmelor și tălpilor, mâncărimilor etc.), apariției asteriscurilor vasculare, modificărilor fizice (așa-numitul obicei cirotic se dezvoltă odată cu progresia semnificativă a leziunilor), posibila dezvoltare a ginecomastiei (sânii feminini în bărbați), modificări ale părului, dezechilibru hormonal și multe altele.

În cursul bolii, se dezvoltă adesea unele dintre complicațiile caracteristice, cum ar fi ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală) și anazar (umflarea generalizată în tot corpul), encefalopatia hepatică (declin cognitiv, dezorientare, tulburări de vorbire și în cazuri severe apare și comă), sindrom hepatorenal și hepatopulmonar, hipertensiune portală, sângerări severe și multe altele.

Diagnostic

Diagnosticul pacienților cu boală hepatică alcoolică necesită o abordare cuprinzătoare, deoarece bolile individuale apar adesea cu manifestări identice și pot fi mascate de alte boli subiacente.

Din acest motiv, este necesară prelucrarea temeinică a informațiilor obținute din diferitele abordări de diagnostic, cu accent pe:

Diagnosticul diferențial al bolii hepatice alcoolice implică în primul rând diferențierea de alte leziuni hepatice ca urmare a unui proces infecțios, autoimun, inflamator sau neoplazic, dar, de asemenea, diferențierea etapelor individuale ale bolii unele de altele. Unele boli sistemice pot provoca leziuni hepatice pe parcursul progresului lor, motiv pentru care tratamentul lor este esențial pentru reducerea acestui risc.

Tratamentul bolilor alcoolice ale ficatului

Nu există un tratament valid și eficient al bolii hepatice alcoolice pentru toți pacienții, deși se recomandă numirea în timp util a unui plan de tratament adecvat, individualizat și cuprinzător.

La fel ca o serie de alte boli și boli hepatice alcoolice, principalele măsuri sunt direcționate în principal în două direcții: eliminarea cauzelor care au condus la dezvoltarea bolii și recuperare, îmbunătățirea sau cel puțin ameliorarea activității funcționale a organelor afectate și structuri.

În această boală, principala cauză etiologică este abuzul de alcool, iar eficacitatea măsurilor care vizează oprirea consumului de băuturi alcoolice este cheie și crucială pentru eficacitatea altor măsuri de tratament.

În general, unele dintre următoarele măsuri de tratament (de obicei o combinație) se aplică fiecărui pacient în parte:

Prognoza la boală hepatică alcoolică este determinat individual, în funcție de mulți factori (prescrierea abuzului de alcool, severitatea leziunilor, prezența complicațiilor, numirea la timp a terapiei, răspunsul terapeutic la tratament și mulți alții).

Principala prevenire vizează un aport rezonabil de alcool (în cel mai bun caz, fără consum de alcool), menținerea unei greutăți normale, controlul bolilor subiacente, examinări preventive anuale (atât ultrasunete ale organelor abdominale, cât și teste de laborator).