localizări

  • Informații
  • Simptome
  • Tratamente
  • Cercetare
  • Produse
  • Comentarii

Infecțiile cauzate de ciuperci din genul Candida sunt de obicei un indicator al prezenței deficitului imunitar.

La om, ciuperca este un saprofit, face parte din flora normală a corpului și trăiește pe piele, în cavitatea bucală, în vagin, în colon și altele.

Bolile pe care le cauzează aparțin grupului așa-numitelor infecții oportuniste.

Candidoza cu alte localizări se dezvoltă în prezența imunospureziei ca urmare a diferiților factori:

  • antibioterapie pe termen lung
  • SIDA și alte boli sistemice
  • terapia cu corticosteroizi
  • terapia imunosupresoare
  • boli maligne
  • unele obiceiuri dăunătoare din viața de zi cu zi (igienă precară, fumat)

Cu antibioterapie prelungită, apare un dezechilibru al florei și acest lucru poate duce la o creștere excesivă a ciupercii.

Condiția ia formă de cheilită candidală, enterită candidală, esofagită candidală, otomicoză.

Cheilita candidală este o inflamație a membranei mucoase a buzelor cauzată de Candida și se exprimă în uscăciune și descuamare a pielii buzelor, apariția fisurilor dureroase.

Buzele sunt sensibile și pot apărea roșeață și umflături. Unghiurile gurii (angulus oris) sunt afectate, rezultând crăpături, descuamări și durere în zonă.

Dacă sistemul imunitar este grav deteriorat, procesul poate să coboare și să implice esofagul cu dezvoltarea candidozei esofagiene.

Candidoza esofagiană este o infecție oportunistă a esofagului. Apare la pacienții imunocompromiși cu diabet, leucemie, limfom, afecțiune post-transplant și la persoanele cu SIDA. La pacienții cu candidoză esofagiană, principalele plângeri includ dificultăți și înghițire dureroasă, febră și frisoane, dureri articulare, afte, ulcere bucale.

Când este afectat canalul auditiv, este posibilă dezvoltarea otitei candidale, cu mâncărime severă și durere în zonă.

Implicarea superficială a canalului auditiv extern este denumită otomicoză, cele mai frecvente cauze fiind Aspergillus (Aspergillus niger) și Candida albicans.

Factorii predispozanți pentru dezvoltarea infecției fungice a urechii sunt prezența unei rezistențe imunologice individuale reduse (ca urmare a bolii, a tratamentului medicamentos), traumatisme în zonă, eczeme, umiditate ridicată, climat cald. În zonele cu climat tropical și subtropical, otomicoza este frecventă în rândul pasionaților de sporturi nautice. Ceara urechii este o barieră de protecție, iar absența sa (din cauza bolilor sau curățării frecvente) crește riscul de infecție fungică în zonă.

Condiția duce la inflamație locală, mâncărime severă și descuamare, provocând disconfort și, cel mai adesea, pacienții se plâng de durere, umflături (umflături), secreție din ureche de diferite culori și texturi, roșeață. Mulți dintre cei infectați au leziuni auditive la nivelul urechii afectate și îngustarea canalului auditiv exterior.

Pentru a pune diagnosticul este necesar să se efectueze otoscopie și să se demonstreze agenții etiologici prin examen microbiologic.

Terapia include utilizarea picăturilor pentru urechi care conțin medicamente antifungice (cel mai frecvent ketoconazol, nitrofural), antiseptice și antiinflamatoare, care se aplică după curățarea temeinică a urechii afectate.

Candida poate provoca așa-numita hiperpermeabilitate intestinală, cunoscută și sub denumirea de Sindrom Leaky Gut (LGS). Această afecțiune apare atunci când există leziuni ale peretelui tractului gastro-intestinal și dezvoltarea enteritei candidale.

Se crede că enterita candidală este cauzată de un mecanism imunitar, deoarece Candida duce la creșterea permeabilității peretelui intestinal și la formarea de autoanticorpi.

Pentru a pune diagnosticul este necesar să prelucrați și să sistematizați informațiile obținute din:

  • anamneza pacientului
  • descoperiri fizice
  • parametrii de laborator
  • teste fungice
  • serodiagnostic

Diagnosticul diferențial la pacienții care suferă de candidoză cu alte localizări, presupune diferențierea stării de anumite boli sistemice, boli de etiologie bacteriană sau virală.

Tratamentul implică administrarea de agenți antifungici, local sau sistemic. Rezultate bune se obțin cu administrarea orală de agenți antifungici în combinație cu tratament local (cremă, gel, unguent care conține antifungice în procente diferite) dacă este posibil în zonele afectate.

Informații utile pot fi găsite în secțiunea Tratamente:

Mijloace simptomatice de ameliorare a mâncărimii, arsurilor, durerii (dacă există).

Atunci când afectează tractul gastro-intestinal, se recomandă includerea de probiotice și/sau prebiotice.

Informații utile și detaliate pot fi găsite în secțiunea Probleme de sănătate: