Puterea minții ajută la explicarea unor superstiții și ritualuri sportive nebunești

superstiții

Cu toții am văzut sportivi efectuând mișcări rituale înainte de competiție și am auzit povești despre jucătorul de baseball cu șosetele sale norocoase sau jucătorul de hochei cu bățul său preferat. Pentru spectator poate părea o prostie și ciudat, dar în sport superstiția și ritualul sunt practici răspândite și destul de comune. De fapt, pentru unii jucători, aceste modele pot afecta efectiv succesul lor pe teren.

Puterea ritualurilor în sport

Un ritual este un comportament sau o acțiune specifică pe care un atlet o efectuează cu convingerea că acele comportamente au un scop sau o putere specifică de a le influența performanța. Mulți sportivi cred că efectuarea unui ritual specific înainte de competiție le îmbunătățește performanța. Aceste ritualuri variază de la hainele pe care le poartă la alimentele pe care le mănâncă sau le beau; încălzirea pe care o interpretează sau chiar muzica pe care o ascultă.

Puterea superstiției în sport

Superstiția este de obicei ceva care se dezvoltă inițial înapoi, aproape accidental, și este apoi necesară în evenimente viitoare. Superstiția apare atunci când un atlet are o performanță deosebit de bună (sau proastă) și apoi încearcă să stabilească „cauza și efectul” prin revizuirea faptelor zilei. Vor observa lucruri precum ceea ce mănâncă sau poartă și vor observa ceva neobișnuit care s-a întâmplat, cum ar fi tăierea, primirea unui cadou sau ascultarea unui anumit cântec.

Dacă au o performanță excelentă, își atribuie succesul circumstanței neobișnuite și încearcă să o recreeze înainte de fiecare cursă.

Valoarea superstiției și a ritualului în sport

Când te gândești la ce are nevoie un sportiv pentru a-și dezvolta abilitățile și capacitatea de a excela într-un anumit sport, nu este dificil să vezi cum se poate dezvolta un ritual sau o superstiție.

Și, într-adevăr, care este diferența dintre ritual și mișcarea fizică? Învățarea fiecărei noi abilități - fie că este vorba de aruncarea de baseball, schiat pe un aisberg sau învățarea de a merge cu bicicleta - necesită dezvoltarea de noi căi neuronale și noi modele de contracție musculară, flexibilitate și coordonare. Deoarece ritualurile adoptă deseori modele de mișcare fizică, unele pot fi create ca parte a orelor de practică fizică.

Poate că marea diferență dintre un ritual și o abilitate sportivă este că ritualul are loc adesea înainte de competiție, deci poate afecta sau nu direct sportul pe măsură ce este jucat. Cu toate acestea, în imaginea de ansamblu, ritualul influențează sistemul de credințe al sportivului, iar această credință rămâne cu atletul în timpul jocului.

O constatare cheie a cercetătorilor care studiază superstiția în sport are legătură cu modul în care un atlet explică succesul și eșecul lor. Sportivii care au un control intern puternic (adică cred că sunt responsabili pentru performanța lor) au mai puține superstiții decât sportivii care își atribuie succesul și eșecul influențelor externe. Pentru sportivii care consideră că rezultatul unei curse este imprevizibil, superstițiile oferă o modalitate pentru ca un sportiv să câștige puțin mai mult control.

Poate că valoarea reală în toate superstițiile și ritualurile atletice este această creștere a încrederii și a sentimentului de control pe care le oferă sportivului. Dacă credeți că efectuarea unei anumite acțiuni sau comportament vă va face să lucrați mai bine, atunci probabil că veți face o treabă mai bună. Aceasta este baza psihologiei sportului. Mulți sportivi folosesc ritualuri precum vizualizarea sau imagini ghidate pentru a recrea o cursă deosebit de reușită și pentru a experimenta sentimentele pe care le aveau atunci, ca și cum s-ar întâmpla acum. Această confiscare și vizualizare le pregătesc atât mental cât și fizic pentru competiție.

Damisch, L., Stoberock, B. și Mussweiler, T. (2010). Degete încrucișate! Cum superstiția îmbunătățește eficiența. Științe psihologice, 21 (7), 1014-1020

Isaac, AR (1992). "Practica mentală - funcționează pe teren?" Psiholog sportiv, 6, 192-198.

Martin, KA, Hall, CR (1995). „Folosirea imaginilor mentale pentru a îmbunătăți motivația intrinsecă”. Journal of Sport and Exercise Psychology, 17 (1), 54-69.