de Alia · Publicat la 16 februarie 2011 · Actualizat la 29 septembrie 2012

În ultimul timp am mirosit pământul, solul umed, plin de viață, brazdele împrăștiate de praf și ploaia care scoate gemete moi din grupurile grele.

Am cărți pe care le recitesc cel puțin o dată pe an de când eram copil, pentru că îmi place ca lumea lor să mă învelească, să-și trăiască viața și să umble pe străzile pietruite. Una dintre aceste cărți este tetralogia mea preferată a lui Talev, condusă de Lanterna de fier. Poate pentru că multe dintre personaje îmi amintesc de cei dragi, pentru că mă face să simt pământul, să mă gândesc la secară și la câmpuri, vremurile trecute pe care mi-aș dori să le văd, camaraderia și dragostea care sunt corecte în această specie nu pot să nu mai fie găsit.

Omul, la baza lui, nu se schimbă atât de mult, dar îi este rușine să vorbească despre onestitate, o mână întinsă, lacrimi în ochii bărbaților și inimi mândre ale femeilor. Și pentru pământ, pentru sudoarea muncii rurale, pentru mâini și picioare aspre crăpate de secetă, căldură și dorințe fragile.

Îmi place să mă gândesc la pământ, care este multilateral, liber, cu o respirație plină de sânge, parfumată. Și așa al meu, așa că mereu acolo.

Aceste cookie-uri nu sunt frumoase. Nu au o glazură sau un strat special (ceea ce trebuie să recunosc că nu-mi place deloc, deși dau un aspect minunat), durează literalmente câteva minute să se amestece și să mănânce la fel de mult. Singurul lucru pe care îl au în comun cu tetralogia mea preferată este făina de secară întunecată și parfumul lor de vară târzie, de pământ frunzeș sub îngrijirea a două mâini neobosite și uscate.

dulciuri

Dulciuri de secară

2 lingurițe făină de secară
150 g unt moale
1/2 linguriță alune sau nuci zdrobite
1 linguriță zahar brun
1 ou
1/2 linguriță sifon
crustă rasă de lămâie

Se amestecă oul, untul și zahărul cu o furculiță. Adăugați făina, nucile zdrobite, bicarbonatul de sodiu și coaja de lămâie rasă. Frământați aluatul, care este omogen, moale și lipicios.

Bucăți mici sunt smulse de pe el și se formează bile de dimensiuni de nuc, care sunt aranjate la distanță una de cealaltă într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Ele pot fi lăsate în această formă sau apăsate deasupra cu o furculiță pentru a se aplatiza și a forma un model.

Prăjiturile sunt coapte într-un cuptor preîncălzit la 200 de grade timp de aproximativ 10 minute - ar trebui să fie ferme și să se rumenească, dar totuși să fie ușor moi când sunt scoase. Odată răcit, păstrați-l într-o cutie bine închisă.

Cu cât stau mai lungi, cu atât devin mai parfumate, cu un miez ușor umed și parfumat.