epicondilita

1. Ce este epicondilita laterală?

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni dureroase cauzate de congestia cotului este epicondilita laterală, numită și insertionită.

Epicondilul este partea convexă exterioară a cotului din care încep toți mușchii care extind încheietura mâinii (extensori). Toate acțiunile legate de ridicarea încheieturii mâinii în sus/spate/sunt efectuate de acești mușchi.

Epicondilita laterală (externă sau degetul mare) este de 10 ori mai frecventă decât mediala (internă sau degetul mic) și este de obicei cauzată de mișcări repetitive ale extensorilor extensorilor încheieturii mâinii. Se manifestă ca durere la exteriorul cotului cu un punct specific, foarte dureros la apăsare.

Boala a fost descrisă pentru prima dată la jucătorii de tenis, de unde și numele popular „cot de tenis„.

2. Care sunt cauzele epicondilitei?

Cea mai frecventă cauză a epicondilitei este repetarea repetată a mișcărilor uniforme cu cotul, cum ar fi jocul de tenis, pictura cu o pensulă, rotirea unei șurubelnițe, chiar lucrul cu un computer. Cele mai frecvent afectate sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani.

Odată cu înaintarea în vârstă sau cu exerciții constante, procesele degenerative încep în tendoanele cotului. Tendoanele se uzează și apare ruptura, determinându-le să slăbească semnificativ. Dacă mișcările traumatice continuă să reapară, tendoanele nu se pot recupera, deoarece noile fibre ale tendonului se rup înainte de a ajunge la maturitate. Fibrele deteriorate sunt înlocuite de țesut conjunctiv, dar nu are aceeași elasticitate.

3. Care sunt simptomele?

Epicondilita laterală este o boală care începe treptat și progresează încet. La început, plângerile sunt exprimate în oboseală generală și tensiune la nivelul brațului, din cauza slăbiciunii musculare.

Pe măsură ce starea progresează, durerea se intensifică și în 24 până la 72 de ore după ce brațul este supraîncărcat. Se intensifică în timpul exercițiului și dispare după odihnă. Durerea se răspândește până la degete și până la articulația umărului. Se observă afectarea funcției brațului, iar pacienții au dificultăți în efectuarea mai multor acțiuni zilnice.

4. Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de epicondilită laterală este pus de către un ortoped după o examinare fizică. Examinarea relevă de obicei o ușoară umflare la 2 cm sub epicondilul lateral, iar zona este dureroasă chiar și cu presiune ușoară. Cu toate acestea, este posibil să lipsească. Pacienții suferă de durere atunci când se întind și întorc brațul spre interior. Este pozitiv Simptomul lui Thompson, în care se constată durerea când se încearcă desfacerea încheieturii mâinii cu pumnul strâns împotriva rezistenței.

Radiografia nu arată prezența epicondilitei, dar poate exclude alte leziuni în zonă dacă sunt suspectate astfel de artroze, osteofite (spini), fracturi. Rezonanță magnetică nucleară recunoaște modificările degenerative ale mușchilor extensori și poate diferenția patologia concomitentă. Examinarea cu ultrasunete este, de asemenea, posibil.

5. Care este tratamentul?

Atunci când este diagnosticată epicondilita laterală, se recomandă odihnă, chiar și în unele cazuri, și imobilizarea brațului timp de 2-3 săptămâni cu bandaj, atelă, tencuială. Absența oricărei tulpini pe cot este adesea suficientă pentru ameliorarea simptomelor.

În caz de durere severă sau în cazurile în care odihna și imobilizarea membrului nu dau rezultate, se poate aplica terapia medicamentoasă - cel mai adesea medicamente antiinflamatoare nesteroidiene - ibuprofen, ketoprofen, naproxen, diclofenac. Corticosteroizi administrat și local, sub formă de injecții cu efect bun asupra durerii. Injecția de sânge autologă în jurul epicondilului exterior a fost utilizată de câțiva ani cu rezultate bune.

Condiția răspunde bine la țintă fizioterapie, care afectează procesul inflamator și îmbunătățește alimentarea cu sânge a țesuturilor din zonă. Exercițiile izometrice sunt, de asemenea, potrivite pentru menținerea forței musculare. Se utilizează, de asemenea, iontoforeza cu antiinflamatoare nesteroidiene, cu corticosteroizi nu toți specialiștii raportează un efect.

În unele cazuri mai severe care nu răspund la cel puțin șase luni de tratament conservator (mai puțin de 5%), interventie chirurgicala. Se exprimă prin tăierea fasciei extensorilor brațului și mutarea inserției lor în jos. Abordarea artroscopică permite un traumatism tisular minim și un proces de recuperare rapidă.