Cum afectează fizicul salariile

de Dimitar Chobanov

Obezitatea este definită ca prezența excesului de grăsime corporală. În aproape toate țările lumii, ponderea populației supraponderale a crescut în ultimii ani, iar astăzi mai mult de jumătate dintre persoanele în vârstă sunt supraponderale. Legătura dintre obezitate și supraponderalitate, pe de o parte, și riscul de boli și probleme de sănătate, pe de altă parte, este directă. În Statele Unite, acestea cauzează aproape 300.000 de decese în fiecare an.

fitness

Problemele de sănătate impun, de asemenea, o povară economică semnificativă asupra sistemului de sănătate direct (pentru prevenire, diagnostic și tratament) și indirect (valoarea veniturilor pierdute pentru persoanele care nu pot lucra din cauza bolii sau a dizabilității). Costurile totale generale din Statele Unite sunt estimate la 117 miliarde de dolari în 2000.

Pe lângă efectele adverse, plinătatea este asociată cu consecințe sociale negative. Există dovezi că persoanele obeze suferă de stigmatizare publică, discriminare, stima de sine scăzută și probleme de căsătorie. Aceste fapte îi motivează pe economiști să studieze relația dintre plenitudine și piața muncii. Analizele indică de obicei o relație negativă între plenitudine și salarii. Măsurile utilizate sunt greutatea corporală sau indicele de masă corporală (IMC). IMC, care reprezintă raportul dintre greutatea în kilograme și pătratul înălțimii în metri, este cel mai frecvent indicator al plenitudinii sau al excesului de grăsime corporală în cercetare. Organizația Mondială a Sănătății stabilește limite pentru clasificarea supraponderalității și, respectiv, a plenitudinii, pentru valorile indicilor peste 25 și 30. Principalul motiv pentru utilizarea IMC este ușurința calculului și disponibilitatea datelor.

Măsurarea greutății corporale

Acest indice nu face diferența între grăsimea corporală și masa corporală slabă. Acest lucru necesită dezvoltarea de măsuri alternative pentru a distinge persoanele cu exces de grăsime corporală de cele cu mai multă masă musculară. Din acest motiv, IMC este mai puțin sensibil la obezitate la bărbați din cauza nivelurilor relativ ridicate de masă corporală slabă și a nivelurilor mai mici de grăsime. IMC trebuie ajustat în mod corespunzător la factori individuali, cum ar fi mușchii, pentru a nu diagnostica greșit. În general, fiabilitatea IMC este discutabilă și măsurarea directă a grăsimii corporale ar oferi o îmbunătățire semnificativă a direcției de detectare și diagnostic a plenitudinii la om.

Limitările IMC au determinat mulți cercetători să caute măsuri alternative care se bazează pe date antropomorfe, cum ar fi greutatea corporală, înălțimea, grosimea pielii, raportul talie-coapsă și circumferința taliei. Sunt legate de grăsimea corporală, dar au același dezavantaj ca metoda de mai sus.

O metodă larg acceptată de a găsi grăsime corporală este compoziția corpului. Este folosit pentru a studia sănătatea nutrițională, creșterea corpului și activitatea fizică. Metoda reprezintă corpul uman ca o sumă de două sau mai multe componente, cea mai utilizată variantă fiind două. Acestea sunt grăsimea corporală (BM) și masa fără grăsimi (SMM). Grăsimea reprezintă între 20 și 40% din greutatea totală. Sunt compuse din țesut adipos, al cărui rol principal este de a stoca energia și de a reține căldura corpului. Masa fără grăsime este uneori denumită masă uscată sau pură și acoperă orice altceva ca mușchi și schelet, care reprezintă aproximativ 2/3 din greutate.

Modelele bazate pe compoziția corpului au mai multe avantaje față de altele. Ele reflectă mai bine condițiile biologice din corpul uman, unde un conținut mai ridicat de grăsimi duce la efecte adverse asupra sănătății, în timp ce SMM îl îmbunătățește. Greutatea, înălțimea și vârsta unei persoane, precum și viața în condiții urbane sunt factori importanți pentru SMM pentru majoritatea femeilor și bărbaților. Căsătoria este asociată negativ cu SMM la bărbați și pozitiv la femei.

Există mai multe contribuții principale ale dezvoltării luate în considerare. Prima se referă la utilizarea compoziției corporale ca metodă, identificând separat efectele grăsimii corporale și ale masei lipsite de grăsime. Creșterea TM este asociată în mod clar cu salarii mai mici atât pentru bărbați, cât și pentru femei, iar o pondere mai mare a SMM duce la salarii mai mari, indiferent de sex, rasă și etnie. O creștere de 1 kg de grăsime reduce salariul cu aproximativ 1%. Cu o creștere a greutății corporale nete cu 1 kg, salariul crește între 0,7 și 1,3%.

Fizic bun = salariu mai mare

A doua contribuție se referă la legătura dintre sănătatea fizică și salarii. Ipoteza nutrițională afirmă că mărirea corpului ar trebui să fie asociată cu o productivitate crescută. Această presupunere a fost pusă la îndoială din cauza dovezilor contradictorii din literatura de specialitate. SMM are un efect pozitiv asupra salariilor femeilor și bărbaților. Acest rezultat este important, deoarece arată efectul benefic al unei sănătăți mai bune asupra productivității muncii. Deoarece sănătatea este canalul prin care mărimea corpului afectează productivitatea unei persoane, creșterea acestei componente sănătoase trebuie să fie asociată cu mai multe ore de lucru.