bulgar

Nu există multe documente scrise despre originea iaurtului bulgar, dar cele disponibile oferă motive să presupunem că este un produs diferit de tipurile de iaurt existente în diferite părți ale lumii. Există suficiente motive pentru a accepta faptul că iaurtul își are originea în țările noastre. Herodot a mai scris că iaurtul de oaie era un cadou de la traci.

Iaurtul se obține ca urmare a fermentarea acidului lactic în lapte. Principalele microorganisme implicate în fermentarea iaurtului cu doi - Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus thermophiles.

Compoziţie. În compoziție, laptele fermentat seamănă cu laptele proaspăt din care este obținut, dar în același timp au multe diferențe. După fermentarea acidului lactic, iaurtul diferă în compoziția chimică de cea proaspătă. Modificările care apar sub acțiunea bacteriilor lactice determină valoarea nutrițională a produsului. Compoziția chimică a diferitelor tipuri de iaurt este diferită și este determinată de tipul de lapte, rasa animalelor, nutriția, aplicarea tehnologiei etc.

Studiile arată că iaurtul are o densitate mai mare de nutrienți decât proaspătul. Motivele pentru aceasta sunt schimbările care apar ca urmare a fermentației. Conținutul de zahăr din lapte este redus cu 20 - 30%. Restul de zahăr din lapte servește ca sursa de energie.

Iaurtul este o sursă bogată de calciu care poate satisface pe deplin nevoile zilnice ale unei persoane. Iaurtul conține mai mult calciu decât cel proaspăt - peste 400 mg pe porție. De asemenea, conține potasiu, proteine ​​și vitamine B. Studiile arată că consumul regulat de iaurt întărește sistemul imunitar.

Lactobacili în acesta susține activitatea intestinelor, crește cantitatea de nutrienți absorbiți, menține sistemul digestiv sănătos.


Femeile care consumă patru porții de iaurt pe săptămână sunt semnificativ mai puțin susceptibile de a suferi de infecții ale tractului genito-urinar.

Pentru a vă asigura că iaurtul conține bacterii sănătoase, o regulă de bază este să vă uitați pe etichetă. „Aluat viu” sau „bio”. Cantitatea maximă de bacterii vii poate pătrunde în organism numai dacă consumăm iaurt cât mai curând posibil după fermentare. Iaurtul real are de obicei o perioadă scurtă de valabilitate între 3 și 5 zile, depozitată în frigider.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.